Poezie
ergo...nihil
așadar...nimic(poate ce a mai rămăs din hyacinthe)
2 min lectură·
Mediu
dacă aș fi o floare și tu un anotimp,
iată cum ar decurge lucrurile:
inițial, aș sta plecată spre pământ
ca să exprim într-un mod puternic situația
care să îți atragă atenția
nimic interesant până acum, știu!
dar te-ai preface brusc în primăvară
nu?
ai veni cu ploi blânde, soare...
ca să mă pui pe rădăcini
și să mă determini să îți simt ambianța
felicitări!
e interesant felul în care îți aparțin acum.
ne bucurăm unul de altul
...pentru mine e mai degrabă vital...
într-un moment de exaltare devii vară,
iar eu înfloresc cuprinsă de tine,
legănându-mă molatec în ritmul vântului tău
din inconștiența iei o atitudine de arșiță
mă enervezi!
încerc să te transform în toamnă tânără
și tu ca un idiot, te-ai făcut că plouă
nu știu ce să mai cred...
îmi pare rău acum că eu sunt floare
însă, din prostia amândurora
un om m-a cules din cadrul tău
și m-a pus în glastră...
știam că e imposibil să faci primăvară
doar cu o floare,
dar nu aș fi crezut că absența uneia
poate duce la o atât de drastică schimbare de climă.
cuprins de viscol te transformi în iarnă
zău așa...
acum ma uit pe geam, dintr-un recipient
tu mă privești printre țurțurii de afară
dar, stai!
tocmai ai zărit într-un colț de grădină
o altă floare zgribulită...
și iară te îmbraci în straie de Mărțișor
eu am rămas condamnată la ofilire
și orice primăvară ar veni acum
nu va putea să îmi mai insufle dreptul
...la rouă.
002.340
0