Poezie
Tu, nemurire
1 min lectură·
Mediu
Tu luminezi cărări de moarte stinse,
Tu, fericire! Tu, durere!
Meschin ți-e trupul cel fără cădere,
Dar falnice luminile-ți aprinse.
Tu tremuri blând cand ploile și luna
Te-nvață dansul stins al nemuririi,
Căci în zadar cânti singur calea fericirii
Când solitar îți pui pe cap cununa.
Tu nu pășești fără a ști că mâine,
În taina ta, durere grațioasă,
Înfometată, o figură nemiloasă
Încerca-va fericirea codrului de pâine.
Tu nu trăiești, căci pentru moarte,
Plătit-ai cu atâta nostalgie
Un ceas de efemeră bucurie
Ce-n inimă ți-e prea departe.
Dar tu tresari, lumină-ndurerată
Și lacrimi calde ți se scurg pe chip,
Căci dragostea, clepsidră cu nisip,
Se scurge, pe-un genunchi, uitată...
022.627
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andra-Lavinia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Andra-Lavinia. “Tu, nemurire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andra-lavinia/poezie/184069/tu-nemurireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cu drag tavy