Poezie
DOAMNA TOAMNEI MELE
1 min lectură·
Mediu
Unde oare s-au ascuns diminețile? O Doamnă!
Când ne-ntâlneam, eram străini și afară era toamnă;
Când parcuri seara colindam și te iubeam ca un mișel
Iar tu treceai nepăsătoare, râdeai vorbeai cu el.
Ba chiar un vânt de prin brumar suflat parcă de-o astră
M-a tot împins, m-a răsucit căzându-ți sub fereastră.
Da... era o noapte cum două n-au fost, o noapte la un secul
Iar pieptul mă ardea cumplit iar inima îmi aredea pieptul.
Am stat cuminte ca o fată nepătimind cu gândul
Acolo sub boreea ta, acolo, ascultându-ți cântul.
Si jur, c-atunci cuprins de vraja vântului suflat de astră
Părtași am fost noi doi la nunta noastră.
Știu doar, cadou nu ți-am făcut tu îl aveai pe el
Dar crezi tu că din inima-mi și suflet nu ți-am făcut inel?
Știi că în urma pașilor, atunci și acolo unde te zaream
Era altarul pentru noi și eu, și Eu eram.
Dar n-am să uit de-ar fi să mor de șapte ori
Că într-o dimineață, o Doamnă!
Când singură ședeai în parc și te priveam în taină
Tu m-ai zărit, m-ai strâns de mână și mi-ai spus:
E toamnă... e frumos. E toamnă...
012.216
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anda Wrobel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 194
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Anda Wrobel. “DOAMNA TOAMNEI MELE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anda-wrobel/poezie/13576/doamna-toamnei-meleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
N
Nnhnghnghn✓
e super!tine-o tot asa!
0