Traieste doar...
Încă de aseară caut. Locul aproape mi-a devenit familiar. Colțul ascuns din spatele primelor rafturi îmi pare totuși misterios, probabil îmi amintește de una din scenele vreunui film,
La asfintit de ganduri
Se priveau la asfințit de gânduri, în amurgul prea multor nopți pierdute, al prea multor șoapte rostite în zadar. Păreau a-și regreta și clipa prezentă, un alt ultim adio, o altă ultimă
In strada
Dimineți gri, dimineți în umbra unui soare deshidratat, dimineți în care vocea răgușită a unui preot îți sperie visele, dimineți ce-ți îneacă auzul cu bocetele asurzitoare ale unei bătrâne. Închid
Fragment dintr-un ramas bun
M-am trezit dimineață și abia am observat că frunzele ruginii ale stejarului din față, lipseau. Lipsea vântul care să îngâne plânsul difuz al străzilor pustii, lipseau norii cu miresme
