Poezie
II
1 min lectură·
Mediu
II
Dimineață, zorii îți pictau riduri adânci,
E aproape zece și ploaia nu s-a oprit.
Răsăritul ne desparte-acum, ne unea atunci,
Aud plânsetul lunii, îmi pare-amorțit.
*
În palme păstrez culorile iubirii de-aseară,
Începi să confuzi miresmele viselor mele.
Îmi spui că mă pierzi, că iubirea-i prea rară,
Dar încă mai plouă, cu iubiri, și în ele.
*
În noi, amintiri animează prezentul acum,
Îmi spui că iubirea-i prea veche, tristețea prea nouă.
Þi-ai stâns visele în urma cenușie de scrum,
Îți spun “te iubesc” când încă mai plouă.
001.456
0