A se returna filosofilor naturii!

Preludiu: Ora de economie, clasa a XI-a Eleva: Am și eu o întrebare,domnule profesor! La ce folosește economia? Profesorul: La anu` o să mă-ntrebi la ce folosește filosofia... Ora de filosofie, clasa a XII-a: Profesorul: Ai de gând să rămâi corigentă și anul ăsta? Eleva: Niciodată nu mi-ați răspuns la întrebarea de anul trecut! După zece ani: Între timp, economia devenise o pictură barocă ce se țesea peste tavane și subsol; peste biblioteci cu „romane” de economie politică, economie antreprenorială, economiede piață, economie și comportamentul consumatorului și peste un hol – nu labirint! – la al cărui capăt se zărea firav lacătul raftului anemic etichetat acataleptic „Filosofie”. Se pare căîntrebarea mea de adolescentă nu mai are nevoie de răspuns. Dar mă gândesc cu o plăcere malițioasă la profesorul acela pe care, acum, elevii îl sictiresc: „Filo-ce? Asta-i vreo înjurătură la modă sau ce?” Da, e oînjurătură în caruselul pragmatismului – doctrină filosofică, atenție! (dar nu singulară!). Da, e o erezie anacronică și pașnică mototolită într-un plic fără destinatar și cu ștampila oficiului poștal: „A se returna filosofilor naturii!” De la mirare, condiția sine qua non a filosofiei, a mai rămas dialogul între băncile goale ale facultăților deprofil: - Nici măcar nu mă mai miră că suntem ca la începutul umanității...tabula rasa! Cine să-și mai scrie chiar și copiuțe pe noi? - Dacă nu te miră, transferă-te și tu la Comunicare, A.S.E., sau Științe Politice! Poate e vina noastră că gândirea se transformă într-un șir indian de reflexe, care la prima trecere de pietoni nesemnalizată, prin aceleași reflexe, alunecă într-o himeră a asfaltului și înghite o porție consistentă de petrol în loc de o„ascuțitoare” mintală. În schimb, îndoiala – metafizică, ontologică sau existențială – se transformă subit în...certitudinea imperativului (ce-ar zice un Kant al zilelor noastre în încercarea de a-și adapta „imperativul categoric”?!?) de ne situa minimal! Minimal – înarmați cu nevoi elementare și aspirații de clișeu – la infrastructura piramidei motivației! „înarmați cu nevoi elementare” - și, astfel, filosofia e ciuruită! Angoasa, o altă calitate ce împinge spre filosofie, a împrumutat-o psihiatria de la o casă de amanet a statisticii și o tratează după normele manualelor de introducere în știință. Da, filosofia e ciuruită! E o plagă deschisă care încă deranjează prin caracterul ei, în curând fantomatic! Deranjează pentru că intelectualii – fie ei și economiști – încă își amintesc să-i aducă un corolar la mormântul pe care ea, filosofia, și l-a înălțat cu spiritul de predicție ce o caracterizează, încă din timpul perioadei de glorie! Un matematician rebel îl va mai pomeni pe Pitagora, în afara teoremei; un fizician va mai vorbi de Arhimede și Newton, dincolo de curricula academică. Dar auditoriul? Dacă filosofia ar fi o piesă de teatru, spectatorii ar fi incognito și n-ar îndrăzni să aplaude decât acasă, ca pe vremea Securității!