Ecoul fiintei
Ecoul ființei Presimt fiorduri reci și ore adânci, Te mai aștept înca o zi... Presimt tăcerea ce îneacă ultimul catarg, Rămâne amintirea timpurilor
Oranj
Oranj În șoaptele rămase Sub frunzele oranj Ascult cum vine ploaia E-al timpului miraj. Scântei de luna
Solitudine
Printre tăceri gravate pe pielea stelelor de mare, Caut inocența aruncată... Pe marginea unei file de carte, Caut sufletul suspendat Când a învățat că iubirea moare căteodată... Caut șoaptele
Revelatie
Sunt tot ce crezi ca nu există... Sunt vidul din lumina soptită a umbrei Pe care încerci cu ochi închisi sa o atingi. Sunt agonia si extazul trecutului ucis... Sunt inocenta cerului oglindit