Poezie
Doar Codrul...
1 min lectură·
Mediu
Doar Codrul...
Doar codrul ți-ascundea misterul uitat
Ce-ncercai să-l maschezi zi de zi.
Doar codrul ți-ascundea-orice taină,
Fără să sufle nimic nimănui, și tu știi...
Pe potecile-i rătăcești, să-evadezi
Dintr-o lume ciudată, ostilă,
Vrând să te afunzi tot mai mult și să uiți,
Să găsești poate-un strop mic de milă...
Închizi ochii și-ncerci să visezi
Fără să mai știi de nimic altceva.
Te afunzi tot mai mult și nu vezi
Că din cer coboară o stea, steaua ta...
Crengi-aplecate duios te veghează
Și frunzele-ți mângâie somnul cel stins,
Pământul te simte și te lasă să-l simți;
Iar Luna făclie de-acum ți-a aprins...
Dar Codrul tresare și sună foșnind,
Se-oprește apoi și plânge tăcut,
Te mângâie cu-al său ultim cuvânt...
Doar Codrul mormânt ți-a făcut...
022.225
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anca Anitei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Anca Anitei. “Doar Codrul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-anitei/poezie/13916514/doar-codrulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Am citit cu plăcere poezia ta șți mă bucură faptul că nu ai uitat ceea ce ai început cândva cu mine, la cenaclu. Continuă! Este sfatul meu
0
Este o mare onoare sa primesc felicitarile dumneavoastra. Voi continua si vreau sa ne revedem la lansare. Toate cele bune domnule profesor!
0
