Poezie
Iluzii
1 min lectură·
Mediu
Candva credeam ca lacrimile de cristal
Nu pot zdrobi al fericirii val.
Ca ochii blanzi ai mamei mele
Ramane-vor limpezi ca doua galbene lalele.
In lumea asta dulce amaruie
Scaldata in sangele unei tinere duduie
Cerul din soare in sange s-a preschimbat?!
Totul e terminat?!
Vad suferinta!
Sunt precum suferinta
unei rani deschise,cu o solnita deasupra-mi..
As vrea sa fug,
De ea sa evadez,
Dar ce sa mulg?
Departe-i ovina cu dulcele lapte
Ca-ntrun mare concert ,doua soapte!
Ma lovesc de trupu-mi de gheata
Si creierul imi striga:,,-Inceteaza!”
,,-Nu mai pot slujnica sa fiu
Si sa port un sort nouriu!
Sa fiu sclava propriilor greseli
Sa uit de tot pentru simple pareri!”
Ma uit la el,plange.
ââ
001.086
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Maria Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Maria Stanciu. “Iluzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-stanciu/poezie/13993246/iluziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.