Poezie
CALATOR
1 min lectură·
Mediu
Calator
Sub pasi umbra-mi vorbeste
merg pe carare
Soarele bland ma priveste
prin frunzele rare.
Prin ramuri golase fazanul cantand
isi face culcusul
O cucuvea incepe legenda,strigand
spiridusul.
Se lasa-ntunericul peste padure
o creanga m-atinge
Seamana frica privirile-i dure
dar luna-l invinge
Ma pierd in noaptea cu vise de dor
dar luna-i cu mine
Stelele mii pe bolta se vor
creatii divine
Tarziu scap din bratele noptii ce
o vorba nu scoate
Luna e trista,timpul e rece
Frunzele moarte
Padurea ramane in urma pustie
cu dulcile-i soapte
Nostalgice ganduri de toamna tarzie
ma-ncearca prin noapte.
001776
0