Ana-Maria Balas

Stii ce am inteles eu? Oglinda prin care vedeai tu lumea, oglinda cu cioburile sparte care nu se potriveau in puzzle-ul cunoasterii, era defapt un ideal. Vedem lumea printr-un ideal intotdeauna . Insa el s-a sfaramat, a fost ucis........si EA....a luat de jos fiecare ciob si l-a unit, sarutandu-l si mangaindu-l .........luandu-i si durerea de a fi o oglinda sparta in mii de cioburi, fara puterea de a se reuni.
Si uite asa, EA a devenit oglinda ta, pentru ca ai pus iubire.
Oglinda e poarta sper dedublare, iar EA a devenit idealul tau.
Cand un ideal cade, cladim altul pentru a putea continua sa traim .

Din greseala, textul a aparut la ghicitoare, insa apartine eseurilor.

O spun cu sinceritate ca, in viteza anilor,prin sutele de creatori si de creatii, prin miile de cuvinte cu ajutorul carora ai cladit o opera, iubirea e cea mai importanta.
Ai spus ceva adevarat. Blocul de marmura....Cred ca sculptorului ii trebuie multe picaturi de sudoare, multa framantare, acolo, in adancul unui suflet cumplit de contorsionat, ca sa zideasca ceva : ii trebuie iubire.
Pamantul ,natura, viata, noi toti suntem iubire. Din dragoste am fost creati si, ca sa invatam sa iubim cu adevarat, cred ca trebuie sa parcurgem un drum, ca abia apoi, intorsi de unde am plecat, sa recunoastem locul pentru intaia oara.
Nimeni nu ne poate invata, numai noi putem sa ne invatam SA IUBIM.

Cu mijloacele de realizare, iti dau dreptate, scartaie foarte tare , dar cand o facusem nu mi se parea asa , pentru ca are cativa ani. Insa poezia nu e un ``plugusor...``: venise din inima fara egoism, si nu cred ca cei din tramvaie s`ar complica s`o recite...

Mersi mult, sa stii ca te apreciez pentru faptul ca mi`ai adus critici acolo unde trebuia, si ce`i drept esrau bine meritate.