Poezie
Penultima statie
1 min lectură·
Mediu
seara,
cand te apleci peste ochii mei
si-mi saruti pleoapele crispate,
in lumina difuza
a ultimului metrou
ce ne conduce acasa/
seara, imi vine sa-ti spun
ca te iubesc
as vrea sa auzi si tu
cand se inchid usile metroului
si mergem grabiti spre iesire
atunci cand mana iti prinde
din urma zambetul;
iar chipul saruta noaptea
o gura de iesire...
lasa-ma sa vorbesc
nu-mi acoperi gura cu pasi
repezi spre statia urmatoare...
am coborat mai devreme cu o statie;
usile metroului se inchid...
nu se mai aude glasul cu
statia urmatoare\\
nu mai stim ce urmeaza
nu mai stiu ce voiam sa-ti spun.
te mai cunosc?
sau, poate
ca va trebui sa incerc
sa te tin minte...
as vrea sa ma intorc
sa-ti simt iar mobilul agatat de piept
si rasuflarea grea, apasatoare..
n-am cum
era ultimul metrou.
002.038
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana-Maria Balas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana-Maria Balas. “Penultima statie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-maria-balas/poezie/238832/penultima-statieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.