Fără titlu

Fericire amară

Atâta fericire și\'atâta suferință

Prinse într-o cunună , purtate coroniță.

E multă disperare și tot atât speranță

Ne agățăm într-una d’un fir de păr , de-o ață.

Trăim în întuneric și doar visăm lumina …

Sau poate că e invers ; o’ntunecăm întruna ?!?!

Umplut fiind paharul , orbiți de gelozie

Ne saturăm de toate , fugim în altă lume:

O lume destrămată , lipsită de dorință ,

Ambiție prostească , minciună , neputință.

Ascundem adevărul crezând ca e mai bine

Lăsăm ca răzbunarea să ne curgă prin vene

Și nici nu recunoaștem , amplificăm durerea

Punem sare pe rană și trecem cu vederea.

O să găsim iertare , de fapt ni se oferă

Căci dragostea e mare , îndură și tot speră

La o iubire pură , căldură , pasiune ,

Încredere deplină , nici pic de tensiune .

Și totusi toate’acestea ne sunt atat de’aproape

Dar noi nu le simțim și mergem mai departe .

Trecem pe langă ele , nu le băgăm în seamă

Tindem să le atingem cand le avem în palmă!

Acrim tot ce e dulce , pătăm tot ce-i curat

Mai mult decât patetic , totul intenționat !

O singură’ntrebare : cum este cu putință

Atata fericire și’ atata suferință ???