Poezii

Aș fi crezut că am să pot - Aș fi crezut că pot s-ajung, Dar am trecut fără să mor Și-am de murit atât de mult. Nici nu mai știu ce am să fac Și nici nu știu măcar ce pot Dar trec și ieri și

Pentru prima oară am învățat să plâng Când nu mai aveam lacrimi, Dar plângeam atât - încât timpul Nu mai avea aripi, Iar clipa, margini. Pentru prima oară am învățat să râd După ce-am

Tu îmi ești apă, eu ți-s apă Noi ploile le bem odată. Și știi ce mult iubesc eu norii Ca aripa în zbor, cocorii. Tu îmi ești apă, eu ți-s apă Noi doi avem aceeași matcă. Secând, secăm cu

Din gândurile mele, în fuga mea spre nemurire, am uitat să te scot, Din sufletul meu, ca pe o nălucă albastră, am uitat să te-alung Din ochii tăi s-a prăbușit cerul și mi-a ucis

De ce nu vrei să înțelegi cuvintele nerostite? Ești, oare, atât de aproape de Univers ca să nu le poți percepe Sau atât de aproape de Pământ ca să nu le poți înțelege sensul? De