Poezie
Noaptea
1 min lectură·
Mediu
Pe când dorința stinge orice supărare
Și somnul se topește peste munte,
Apare noaptea, raza treptat dispare;
Lăsând doar astrele să o asculte…
Mirajul că noaptea e gheață și durere,
Fata ce nu permite nimănui s-o vadă…
Dispare-ncet în gândurile mele,
Uitată ca prin firele de iarbă.
Albastrul se pierde sub aștrii scliptori
Într-un izvor de gânduri și dorințe.
Magia stelelor inundă printre nori,
Îndepinind a nopții vagi cerințe.
Doar acul ceasului mai mișcă pe fundal.
Iar nufărul înoată prin stele răsfirate,
Doar apa-l simte în luciul ei oval
Făcându-și singură o veșnică dreptate.
001.720
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Costea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Costea. “Noaptea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-costea/poezie/1763062/noapteaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.