Deschid ochii

Deschid ochii si sunt acolo unde nimeni nu a ajuns inca... Ma-ntreb oare sufletul de om e ca o pana alba si plapanda? Si daca chiar ar fi asa... fara el de ce nu putem exista? Deschid ochii si astept in tacere, Ma cuibaresc intr-un loc unde nimeni nu ma poate gasi... Astept ceva... orice... sunt departe de a sti... Incep sa-mi treaca prin fata-mi fel de fel de iluzii, imagini, Naturi moarte, naturi abstracte... apoi apare chipul unei fecioare ce plinge Cu lacrimi mari ca niste boabe de cristal... si fruntea-si atinge... Locul ferecat in care m-am ascuns, E inca de nepatruns... Iar imaginile, iluziile inca nu au disparut... Imi trec prin fata-mi, parca, ca un film neinceput... Sunt om, esti om, sunt suflet, esti suflet... Deschid ochii... in fata-mi e o oglinda... Persoana mea, mai are mult de mers,pina sa-atinga idealul din oglinda Deschid a patra oara ochii... sunt inca un copil... La ce folos sa cresc deodata... e prea devreme sau poate prea tarziu As vrea a nu stiu cita oara, sa stiu Cum de unii pot sa creasca din copii, oameni maturi Iar altii nu pot sa-mbatrineasca pentru ca sunt inca copii... Imi trec prin fata-mi prea multe lucruri pe care nu le inteleg... Deschid ochii... esti linga mine vreau sa sper...