eseu liric in vinil

declansatorul magic al somnului cu vise.......locus ceruleum aici , oameni care se urasc in trupuri si nimic nu aflara, dorm in acelasi pat, atat de aproape, in stadiul REM, al placerilor trecatoare....si deodata, in somnul profund al undelor beta, dezamagit si trist se trag deoparte.. ploua in canale seminale si viscerele corpului se desfac de jegul extatic al carnii toate trupurile catre zori se-ndreapta se apleaca , isi ridica parul de pe frunte, se saruta pleaca, invechite, din zona anogenitala spre nicaieri, intre o statie si alta sperma devine creier, memorie si gazda parazit este visul neformat al izolarii iubirii coaste, vertebre se inmoaie in secretiile amneziei orbite de miza transanta a trezirii coapse se dezmint din fluid, pline de lumina inventeaza o nou exit; parazitii sangelui vor sa doarma lumea exterioara a limfei si a plamanilor se intoarce pe dos, sub o trepid muscular cauta viata cu fruntea dospita in cerseaf ...se ascund in uter, in memoria sexului primitiv si respira liber fluxul facerii cu acuitatea unui embrion morfic linistea si chinurile visului stau culcate in peroneu dezgolind timpul dintre ei in intestinul fiintei adorm impreuna in dorinta si obsesie singuratatea tremura-n ora vag crepusculara o noua trezire? Cultivarea aproapelui imi tremura maini de jumatate de litru cate si-au luat in primire indemnul la supravituire si stau atarnata de un fir de plasa, peste geamul camerei mele intre fum de gunoi si fum de paianjeni imi fumez in chillout carpiene cate una tremura si se cedeaza aburilor din foite de ziar imi fac cavou pentru iubitele madulare apoi le pun la preasat in ierbarul gradinii din fata blocului in fiecare dimineata le ud sub privirile cutiilor adunate in rand militaresc azi noapte le-am fumat pe 5 dintre ele, oase de sacrificiu, generatii agnostice si aculturale privind efigii de sub perdeaua galbena de vizavi chipul tanar si temator ul unei fetite isi sustinea privirea de parul desfacut si inelele verzi ale gatului ruperea lor insemna moarte, era prea slabita sa si le scoata in fieacre seara reusesc cu greu sa trec peste fereastra sa nu-i mai vad chipul, sanii imi rod gene si-mi scot atunci coaste sa i le donez la stiintele naturale am vazut vertebrele ei, asezate cu grija intr-un sertar de granit,recent spalat intre apele osmotice, intre venele ei si liniile mele vor trai carpiene, cu tactilitatea lor ignoranta de gradinarese de mahala pentru ea voi suge usor degetele pinilor sa nu le rup, sa-i impletesc mai apoi radacini radacini in intestine, in tuburi de oxigen in subterane de \"monocluze\" respir fobiile ochilor ei umbriti de capialare arse ce-i sunt acum hartie igienizanta.