Poezie
Orizonturi portocalii
1 min lectură·
Mediu
Orizonturi portocalii
Întâi nedorite,
plecate,
asumate.
Trezită din somnul meu agitat,
În imagini cu fericiri puțin îndepărtate,
nu la fel de asumate,
Un val cenușiu și nori, uneori de ploaie,
Și-au găsit gazdă.
Gustul copilăriei, gol și rece - acest sentiment
Nepracticat des, dar care nu se uita niciodată.
L-am primit și i m-am dăruit toată.
Regretând ce am fost,
Întrebătoare de ce voi deveni,
Ma caut ca atunci când eram copil
Și mă rătăceam prin ape tulburi.
Acest eu venit din hibernare,
Ce își dorea sau nu răsărit pe mare,
Fugărit înapoi de teama,
Freamăt,
Neliniște,
E aici ca să mă simt mai vie.
Orizonturile portocalii
Doresc sa-ti rămână
Amintiri fericite.
Copiii geloși vor învăța
Că fericirea e
diferită pentru fiecare.
Se vor resimți
Suficienți singuri.
Cu propria fericire.
Orizonturile portocalii,
Sunt acum trecute.
00730
0