Poezie
Adevar si nebunie
1 min lectură·
Mediu
E-nserare si amurg,
Printre blocuri lungi de piatra
Trec multimi ca pe un rug,
Câinii goi întruna latra.
Pe trotuar e un nebun,
Un afis îl tot arata,
Striga-ntr-una ca un tun:
E sfârsitul! Si lung cata.
Iar în spate trec în flacari
Ingeri albi, arzânde flori,
Trec si diavoli pe carari,
Rosii ochi si plumb si sori.
E sfârsitul! Trist tot striga
Cel nebun de pe trotuar,
Dar multimea trece, pica
Mai încet si tot mai rar.
Voi nu credeti ce va spun ?
E sfârsitul, e furtuna !
Trist si singur cel nebun
Adevarul striga-ntruna.
Dar multimea pica, trece,
Nu ia seama la nebun,
Adevarul e prea rece,
Moartea însa vine-oricum.
00611
0