Poezie
Castane
AliNA Stanescu
1 min lectură·
Mediu
Din maroniul cald
al castanelor pocnind pe alei
ti-am imaginat ochii.
Le-am dat catifelarea
noptilor de toamna târzie.
Si-am strâns puternic
doua castane în pumni
pentru ca ochii tai
sa-mi sarute palmele
si sa-mi astâmpere dorul.
Mi-am aruncat pe umeri
doua frunze mari, ruginii, de nuc
si mi-am închipuit
ca mâinile tale au sosit
în sfârsit.
Apoi am ascultat
murmurul verii trecute
în caderea camasii copacilor
si mi-am imaginat
ca e glasul tau
cerându-mi sa nu plec
odata cu dragostea calatoare.
00630
0