Poezie

Cântec tigănesc

1 min lectură·15 mai 2001

Mediu

Doamne, nu fi nasparliu,

unduiesc din sant în gard

pentru-o gura de rachiu,

să-mi dau foc dar să nu ard

Să-mi dau foc, să vad în jur

să fac noaptea ca de var ...

sar să-mi muste din contur

cîini turbati, ca din jaguar.

Când e noaptea tuciurie,

cîinii cum să-i fac să taca ?!

Pentru asta da-mi tarie

o litruta, o bardaca.

Doamne, pivnicer hain,

da-mi o dusca, doua degetele

din fîntîna ta cu vin

tremurat doar de stele.

Doamne, urca-ti laptele în sîn,

vreau un toi sau o cinzeaca

să îmbat ... să uit ... să în ...

îngerul din off să-mi taca.

Doamne, Doamne da-mi un zeu

îmbibat cu cloroform,

să-l miros si să nu-l beu,

să m-agat de cer să dorm.

01790

Alti Autori. “Cântec tigănesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alti-autori/poezie/3425/cantec-tiganesc

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

superb,...absolut superb!!! si cand ma gandesc ca unii nu ma cred cand le spun ca \"ardealu-i fruncea!\"....maxim respect pentru alegerea textului.