Poezie
Aripi
1 min lectură·
Mediu
-Lasa-ma sa-mi odihnesc o clipa
sufletul pe umarul tau ! -
te-am rugat odata
iar tu ai tacut blând si întelegator
si mi-ai potolit zbuciumul la pieptul tau.
- Vin de departe
si mi-e zborul obosit -
am mai adaugat eu printre lacrimi
iar tu n-ai spus nimic,
pastrând aceeasi tacere alinatoare
în care simteam
cum mi se spulbera tristetea.
Dar a venit o zi
în care eu am murmurat stins:
- Trebuie sa plec !
si buzele tale
au rostit simplu: Pleaca !
Atunci am zâmbit amândoi
ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat -
de fapt se spusesera
doar câteva banale cuvinte -
iar eu am plecat mai departe
întelegând însa ca aripile mele
au ramas pe umarul tau ...
pâna într-o zi când...
îmi vor creste altele,
mai mari si mai puternice,
aripi ce nu vor mai obosi
niciodata ....
(draga Alina, e fara nici o rea intentie.)
00889
0