Poezie
Toamna orbului
1 min lectură·
Mediu
Atâta galben mi s-a pus pe gene…
Eu te admir
Cu vârful degetelor obosit.
Tramvaiul geme prins în neguri
Amurg. Aștept bătăi în ușă
Dar ușa tace … nimeni n-a venit.
Și liniștea mă doare în timpane
Te chem și vocea se izbește-n zid.
Pornesc orbește-n căutare
\'n orbirea toamnei eu m-am rătăcit.
001.635
0