epave

cand cerul tot e rece , si plumburiu si mort pe marea agitata de valurile vietii corabia soseste cu sita rupta-n port si-aduce-n ea tristea si vanturile reci. Pe mal se-aduna oameni si plang al ei destin , si rau blesteama marea si valui ei hain ce-n cale a nimicit , lasand acolo-n port un trup vag , pustiit. Tarziu , cand lumea gonita de-nserare s-a risipit si-n zare un far stingher vesteste de furtuna Corabia se smulse din ancora-i si-n mare isi scufunda tristetea in valuri fara glas. Si-adoua zi pe locul ramas golo , un alt vapor se -nalta si-i pregatit de drum pe marea ce va merge el are acelasi rol si-ntr-un tarziu si acesta pierdut va fii in fum. Si iar va fii durere pe malul inghetat , iar calatorii vremii se vor opri in port sa vada o epava a unui timp uitat si dragostea ce-n dansa va fii cu trupul mort. Voi cei naivi ce credeti Ca veti iubi pe veci Feriti-va s-ajungeti La mal epave reci.