Poezii

Ai fi putut să fii Ai fi putut să fii noaptea de mai, eternă Sculptată in altarul fericirii, Ai fi putut să fii un mugure ce-n taină Se-nchină clipelor și amintirii... Ai fi putut să

ASAlina Sandoi

0

1

Ai fi putut să fii Ai fi putut să fii noaptea de mai, eternă Sculptată in altarul fericirii, Ai fi putut să fii un mugure ce-n taină Se-nchină clipelor și amintirii... Ai fi putut să

ASAlina Sandoi

0

0

Ploua rastit De parca se hârjoneste eternitatea În ochii nostri obositi De praful imund si plin de insidii Prin care sageteaza timpul, Marele praznic al dragostei, Târât de pacatele

ASAlina Sandoi

0

0

În pridvorul sufletului ard Lumini și umbre sleite de putere, În oglinda ochilor mai cad Lacrimi de-amintiri uitate, efemere. La cumpăna speranței urzită cu suspin Mai arde o lumină pe

ASAlina Sandoi

0

0

A fi singur Cu roua tăcerii In tâmple, A fi singur-înseamnă a gusta mucegaiul Speranțelor în intuneric și frig. A fi singur- iți clatini ochii Pe tavanul ucis de clipe monotone. A

ASAlina Sandoi

0

0