Poezie
Lui
1 min lectură·
Mediu
Mă dor cu nepăsare tăcerile de-acum
Sub mîna ta aprinsă aștept ca să mă nărui.
Mi-e greu să te împac cu lacrima din mine,
cu perna albă, pe care vreau să mi te dărui.
Nu știu de ce lumina nu vrea să te mai nască,
Nu știu de ce nu vrei să te măsori cu luna,
Să-ți stingi petalele pe trupul meu, încet,
Să minți cu bucurie că mă iubești întruna.
Mi-e dor de talpa ta, pe care sprijini amintirea,
Te vreau ca pînă-acum, să mă frămînți în palme.
Urîtă e iubirea cînd nu mai vrea să moară
Și-uitarea e departe, nepăsătoare, doarme.
Iubite, de mă cauți, să nu cumva să tulburi
Tăcerea ce mă ceartă în poala ei străină.
Mai vreau doar să îți fur o clipă, o-ntrebare:
De ce n-am nici o vină, de ce n-ai nici o vina?
002914
0