Aruncarea-n vis

A trecut ceva de-atunci... A adunat flori printre oameni, a construit un curcubeu și-a încercat să-l arunce pe cer după ploaie. Dar soarele n-a vrut să-l primească, iar culorile lui s-au scurs pe cămașa ei. A vrut să viseze dar n-a mai putut. Ce lume este aceea care-ți ia chiar și dreptul la vise? Așa că s-a hotărât să se arunce-n vis. A trebuit mai întâi să învețe să uite. A învățat să tresară la alte priviri, la alte cuvinte... Și-a luat cămașa în carouri și-a încercat să uite ce înseamnă așteptarea, dorința sau acel \"așa a fost să fie\"; A învățat să uite ce-a iubit cândva... a învățat chiar să uite ce nici n-a avut... Și visul a fost gata. A trecut ceva de-atunci...