Jurnale

,,esti bezna !”, spunea el razandu-I in fata…si intr-un fel, ea ii dadea dreptate…se simtea mica pe langa acel minizeu ce o insotea; si-acum toate ii fugeau prin minte cu o iuteala

Ii placea sa se joace…si ei ii placea asta…avea sa ramana vesnic un copil, si ea nu pierdea nici o clipa pentru a-i aminti-o…el respingea dur aceste ,,acuzatii”, si-si etala indraznet barbatia …,,-

…se plimbau adesea impreuna…el - plin de speranta, ea – plina de durere;…speranta – acea predispozitie infernala prin excelenta, se intelege…il insotea mereu ; un zambet afabil…o asteptare