Alin Zamfir

Dialog undeva în Univers -Totul e atât de absurd. Şi ca și cum asta nu ar ajunge, constat ca e și inutil. -Da, am remarcat Că în fiecare primăvară avem un déjà vu, verde. Şi asta se

Te caut, Te caut demult și în vis uneori, Te caut între pixelii morți și cei vii, Te caut pe net într-un mod virtual, Te caut uneori simultan în real și ireal, Te caut deși nu mai sper să

O secundă Dacă s-ar putea măsura Intensitatea unei secunde De-a mea, Petrecute în vecinătatea Unei secunde de-a ta, Atunci probabil s-ar constata Că o secundă de-a mea Se aprinde și arde

Într-o seară ploioasă de Mai Te-am desenat așa cum visai. Eram ȋn acelasi décor de creion Doi copilandri și un magnetofon. Te-am desenat pe nisipul auriu Sub un cer de August

A mai căzut o piatră A mai căzut o piatră și nu e prima oară. S-a rupt se pare, dintr-o stea de mare. A mai căzut o piatră, precum o flacără ȋn vatră. S-a rupt se pare dintr-o stea mai

Un val neașteptat de gânduri blocate ȋn intersecƫii, purtând idealuri și contradicƫii, circulând pe sensuri contrare, acuză derutante indicatoare, Gânduri și iluzii rătăcite, decizii

Cumpăr fericire De la obor, de la tarabele cu vechituri. Se dă și la cutie, de chibrituri. Am observat că nu mai e la moda și nici nu s-a bătut monedă. O iau de la taraba cu șerbet. Se dă

Un zâmbet, Un zâmbet pe secundă Dintr-o secundă de-a mea, De-ai accepta și aș putea În fiecare secundă ți-aș da. Un zâmbet pe secundă Ar putea defini iubirea profundă, Dacă așa tu mi-ai

Pe o plajă anonimă De-ar fi să-ti dăruiesc acum o floare Aș vrea s-o fac pe plajă, undeva la mare, Și–as vrea să te privesc în față Și să-ti sărut timid întreaga viață. Și dacă crezi că

Secundele care petrec Am privit împreună secundele care trec, și-am spus că sunt răsfăţate și petrec. Erau în permanentă și dezorientată mișcare, pe câte una vroiam să o prind, doar așa de

Străinul O hologramă atemporală compusă din materie invizibilă proiectată de o stea rebelă fugară dintr-o lume paralelă, așa mi-ai apărut în vis. Alergai cu mine, un proscris din castelul

Amândoi ……… Eram amândoi studenti La aceeași Academie, de dragoste. Învățam împreună, ușor nepricepuți Despre cazuri, simptome și imunitate. Era vară când mâinile noastre s-au atins Într-un

Simboluri Te-am întâlnit deasupra norilor. Aveai cu tine o parte dintr-o inimă, desenată odată pe o cartolină. Era partea care-mi lipsea. Cealaltă, frantă, zbura cu mine, în derivă, deasupra

Munții M-aș vrea asemeni cu-acei munți ce-n zare, pe când în văi dogorile se-abat, își suie piscul lor încununat de ghețuri pure și strălucitoare. În taina lor cea albă nu străbat oloage

Imaginație Două umbre, același drum, spațiu imaginar dintr-un album. Două siluete ce păreau perfecte cine ar fi crezut în umbre defecte? Deodată ceva s-a întâmplat, umbrele s-au

Proiecţie Te invit în prima seară cu lună plină la cel mai fantastic spectacol în aer liber. Locul desfașurării, oriunde putem vedea cerul, ora începerii, târziu în noapte. Vom urmări

Simplu Te voi invita la o cafea simplă, fără zahăr. E o dimineaƫă de vară, pe malul mării noastre. Două șezlonguri răsfăƫate așteaptă la umbră trupurile noastre fierbinƫi. Rostim cuvinte și

Extraterestrul Abia ieșit din norul de praf încerc să-mi amintesc cum arăta forma planetei. Cei care m-au văzut aterizând spun că era rotundă și avea colţi, ca și Pământul . Alţii mi-au

Portret Þi-am făcut pe furiș un portret din priviri aruncate-n secret, departe de o lume iscoditoare pe o planetă din culori imaginare. N-am folosit tehnici clasice nici culori sau

Se caută cauza, aceea care nu se vede. Sunt multi implicați, organizați in echipe, poartă cu ei tituri și aparate complexe. Se caută cauza în chimie și radiologie de parca eu aș fi o

Anotimp Într-o dimineaƫă m-am ȋntâlnit cu primăvara, era cam răcoare și ea se ascundea ȋntr-o floare. Un ghiocel inconștient ce vânase o rază de soare, mi-a spus că așteaptă un semnal

Gând Când ţi-am atins degetele, crezi tu că stelele, nu au tresărit? Când ţi-am simţit visele, crezi tu că vieţile, nu s-au unit? Când ţi-am privit privirile, crezi tu că mările, nu

Geometrie Te-aș invita în lumea mea, Cu cercuri ovale ca vremea, Între mii de oglinzi paralele, Fără unghuri drepte. inutile. E o lume paralelă cu lumea ta, Cu unghiuri de vedere ample. O