Poezie
amiaza
reflexe
1 min lectură·
Mediu
la amiaza
soarele fara umbra
zaboveste un pic
pe palaria alba
iarba renascuta
dupa ploaie
aproba gestul
manzului
de a necheza
tu inchizi fereasta
si alungi fluturii
din noaptea trecuta
cu gandul aiurea
mai sa prinzi unul
si sa-l pictezi pe geam
sa il ai in amintire
mai adaugi si cateva
filfiiri din aripi
ale pescarusului
coborat in tomberon
trimiti bezele unui eschimos
din filmul de pe ecranul
televizorului din camera
de vizavi
linia maro a tramvaiului
traverseaza
jumatate din oras
cactusul ia un gram de lumina
il atrage in ghiveci
si il scoate prin tepi
tu refuzi
sa crezi ca mai e inca vara
desi ai scos din nou
costumul de baie
acum decolorat
iti spun ca nu mai e amiaza
si nu ma crezi
dar umbra o atesta
scoti palaria
si te scufunzi in mare
001.272
0