Poezie
In dric
2 min lectură·
Mediu
In dric
in dric...
nebun sfasie in intuneric vantul,
prin bezna cainele latra la stele
ma-mpinge o groaza afara
nu pot vedea, caci ma rotesc cu ele.
sangele tau,pe timp si spini
amurg tomnatic de campie,
prin el,vor rataci straini
murind si band din vesnicie.
in dric,fara de suflu si nimic, da, suntem vii...
in dric, prin prafuitul intuneric, da, suntem vii...
sa intre aerul ce bate pe pustiu,
cu ochii in fereastra ma mai trezesc putin
sa stinga lumanarea, sa stinga si-al meu chin
la un priveghi asa tarziu, asa tarziu...
parjol nemasurat de amintiri a stins
focul ce-l simtisem cand rece m-ai atins
si-acum ca toate, toate au disparut
dintotdeauna, linistea sa urle a-nceput.
in dric,in scartaitul rotilor jalnic, da, suntem vii...
in dric,pe ulite gonind salbatic, da, suntem vii...
canta mandoline, canta blestemate!
pe-ale tale buze cupe rasturnate,
si-am simtit atunci, venind ca un strain,
ca inca nu aveai in trup nici un venin.
din suflul tau usor, bolnav am respirat
uitand ca lanturi negre pe veci ma tin legat.
traiesc singur aici, prin rasete de draci,
la tine nu e timpul caderii in copaci...
sa ne privim, in tine si in mine-s toate.
in dric,nu mai respir,nu voi sa strig, da, suntem vii...
in dric,zidul cimitirului-l ridic, da, suntem vii...
ah, canta mandoline, canta blestemate...
in dric...
002168
0