Poezie
Copil...
1 min lectură·
Mediu
Pașii stropeau eternitatea
cu amintiri vii despre o viață moartă.
- pe o saltea cu așternut dezordonat
chipurile trezeau copilăria. –
Acesta sa fie oare sfârșitul?
Holurile, altădată pline, acum erau bântuite
doar de pustietatea infinită.
O poză alerga grabită pe culoar.
Am încercat s-o prind, dar ea fugea,
mereu, mereu, mereu.
Când în sfârșit am prins-o,
n-am vrut s-o privesc. Mi-era frică.
Am ezitat atația ani, iar acum
mi-am înfrânt teama.
Acum sunt bătrân. Holurile sunt iar pline
și poza mă privește sfidător:
a cui sa fie oare acea privire?
A mea...
a mea...
a mea...
Eram copil...
002.078
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Vlad
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Vlad. “Copil....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-vlad/poezie/164823/copilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.