Poezii

*** Am lăsat să cadă ceara Peste unghia-mi topită... Și-am rămas o lumânare Fără muc, dar cu ispită! Ceară sunt... Și cum văd focul Coborând pe trunchi... Eu

Fetelor mele Fată-a mea, de-mi cer în gând vre-o scuză Să n-o asculți – e freamăt greu de frunză... De-ncerc cumva, în vis, să-ți zic: copila-mi, Să nu auzi, căci visu-i o enigmă... Atâta