Un melc moare

Nu poți fi cu adevărat fericit decât trăind în minciună. Nu poți fi fericit atunci când te întrebi dacă ești fericit. Nu poți fi fericit singur. Sunt singur, într-un oraș străin, fără prieteni și făcând ceva ce nu-mi place. De fapt am un singur prieten, cu care m-am purtat de multe ori de cacat. Un singur prieten. Și m-am purtat cu el de căcat. În șase luni de stat în București nu am întâlnit nici un om care să îmi placă. Nu mi-am făcut nici un prieten. Nicio prietenă. După a doua sau a treia despărțire de ceea ce nu a fost prietena mea vreodată mă simt mai singur ca niciodată. Am fost mereu înconjurat de prieteni buni. Nu știu de ce i-am părăsit. Cred ca mi-a fost frică de un alt eșec profesional. M-am dus pe ceea ce credeam că e cea mai comodă direcție. Am orgoliul prea mare. Acum, șase luni mai târziu, îmi petrec sâmbătă seara singur, lipsit de apropiați. Mă lupt cu o sticlă de vin pe care o bag cu forța în mine. Am încercat să mă reinventez, să fiu mai bun, mai optimist să sprijin oamenii. Pe cine pula mea mint ? Sunt înconjurat și pătat de același căcat în care m-am aflat întotdeauna. Put ! De fiecare dată când las garda jos sunt lovit cu bestialitate. Ajung la vorba lui taicămiu, că să nu ai încredere în nimeni. Trebuie să ai încredere în cineva ca să nu fii singur. Sau nu? Nu știu. Am încercat să plâng dar nu pot. Invidiez oamenii care pot plânge pentru că pot scăpa de tensiune. Pot grăbi oarecum procesul de vindecare. Eu țin rana deschisă și mai pun sare, mai frec cu lămâie, o mai lovesc. Mi-au fugit ochii în dreapta, pe scaun sunt hainele ei. Uitate la mine. De fapt nu sunt uitate. Mi-a curs o lacrimă.Asta mă consolează oarecum. Poate trece mai repede. Mă duc după un șervețel. M-am întors. Am fumat jumătate de țigară. Portishead again. Trag fum în mine și încerc să nu mai respir. Nu am suficientă voință încât să mă sufoc singur dar sper ca fumul să facă restul efortului. Dar nu face. Mi-am adus iar aminte de ea. Azi vroiam să ies să fac niste poze. Căcat. Iar nu am iesit. Nu am mai reușit să fac nicio poză de când am cunoscut-o. O știam de ceva timp dar nu am cunoscut-o decât prea târziu. Acum nu regret că o știu, ci doar că nu m-am putut abține. De ce nu am putut spune nu când trebuia, când era ușor ? De obicei nu sunt așa slab. Ea mă face slab. Mă facea. Past tence. Pizda măsii de treabă. Mi-am dat seama că sticla de vin din care beau e cadou primit de ziua mea. Ironie. Cum își bate joc viața de mine. Dacă Dumnezeu există, e cea mai perversă făptură. De asta diavolul are bulina roșie de la mine, măcar e sincer… nu a pretins niciodată că vrea binele omului. Iar m-am dus aiurea. Îmi fac griji. Dacă termin sticla de vin si încă nu mi-am luat somn. Atunci chiar am supt cucu`. Oricum noaptea asta va fi una de de căcat. Stiu ce va urma… iar mă gândesc la înmormântarea mea, o văd pe mama plângând și fac presupuneri vis-a-vis de cine ar veni la mine la înmormântare. Maică-mea a suferit prea mult în ultima vreme. Þin la ea și așa ca am să o mint că mi-e bine. Dar nu mi-e. Iar mi-am adus aminte de Nede. Avea dreptate, i`ve gone soft. În urmă cu câteva luni nu aș fi avut nici cea mai mică remușcare în a da afară un angajat. Chiar mi-ar fi plăcut. Acum mă mustră conștiința. Și nici nu am dat-o afară. Din toate ședințele ever am fost cel mai soft acum. Evil females from hell. Mi-am umplut cana de vin. Lacrima lui Ovidiu. Nu aș bea așa ceva dar asta am găsit prin casă. Lacrima lui Ovidiu, primită cadou de ziua mea. Ironie de tot căcatul. Cred că plătesc polițe. Am făcut oameni să sufere și mă ajunge din urmă. Nu am fost rău ci doar prost. Am fost egosit. Nu am vrut să sufere ci doar să mă simt eu bine. Când eram egosit mă simțeam mai bine. Nu mai fericit dar mai bine. Constat că a sărit winampu` la Teardrop de la Massive Attack. Soarta își bate joc de mine. Beau Lacrima lui Ovidiu primită cadou de ziua mea ascultând Teardrop încercând să uit de mine. Mi-am adus aminte că mi-a curs o lacrimă. Aș vrea să fie mai multe, sigur m-aș simți mai bine. Plutesc, am reluare. Vinul își face efectul. Mai am cam un sfert de sticlă și e abia 21.14. Mai am niște bere în frigider. Berea după vin e chin. Oricum e chin și fără bere și fără vin, nu mai contează. De ce scriu ? Cred că fac un rezumat. Îmi trasez ideile din minte pentru că dacă doar le-aș gândi ar fugi aiurea. Oricum nu am fir narativ dar măcar le am notate. Așa cum urăsc bucureștiul acum, am urât și iași-ul de care acum mi-e dor. După doi ani de facultatea am vrut să trec la fără frecvență și să continui activitățile din care câștigam niște bani. Dar nu am făcut-o. Oare o să rezist doi ani în București? Mă simt distrus. Îmi aduc aminte când am vrut să mă las de facultate. Am băut singur toată noaptea și la ora 5 dimineața am ieșit la plimbare. Ies și de data asta ? Iar am văzut hainele ei pe scaun. Aș fi prea patetic să mă duc să le miros. Trebuie să i le dau înapoi dar nu știu cum fără să o văd. Aș puterea să rămân prieten cu ea și să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic? Mă duc să mă piș. Brb. M-am uitat în oglindă la ouăle mele. Cel stâng e mai mare decât cel drept. E pe partea stângă. E mai mare. E pe partea cu inima. Am văzut că e mai mare pentru că m-am pișat în chiuvetă. Așa am simțit eu. Să mă piș la mine acasă în chiuvetă. Mi-am aprins o țigară și am aruncat bricheta. Dacă prin absurd mi-ar zice că ar vrea să fim împreună again aș accepta? Probabil că da, pentru că se pare că îmi place să mă chinuie cineva. Dar nu o să se întâmple pentru că i-am zis să nu-mi mai zică așa ceva. Oare am vorbit serios ? Vreau sau nu vreau? Iar black thinking. Nu aș vrea să mor. Pentru că asta ar implica supărare și tristețe pentru familie și poate prieteni. Aș vrea să nu mă fi născut niciodată. Să nu fi existat. Oricum nu contez pentru lume. Dimpotrivă, lumea poate ar fi un loc mai bun fără mine, dar din nefericire pentru ea, trăiesc. Ar trebui să fiu regizor de porn. Asta m-ar face mai fericit. Cred că ași avea talent la asta. Nu știu cine ar fi suficient de sărit să se uite la ce aș produce but there are some realy fucked up people out there. Cum aș putea să încep o carieră în așa ceva? Aș face filme porno pentru psihopați, pentru cei ca mine. Caut pe cineva suficient de kinky încât să mă poată accepta. Sunt foarte dispus să mai diminuez din gradul meu de perversiune sexuală. Credeam ca ea e mai kinky. Căcat, doar vorbe. E doar de fațadă, de fapt e la fel de normală că celelalte. Mi-e silă de tot. Vreau o femeie nebună care să mă iubească. Doar cineva nebun mă poate face să mă simt bine. Dacă mulți sunt normali dar își pun mască de nebuni la mine e invers. Unde pot întâlni fete nebune decât la ospiciu? Ar terbui oare să fiu internat la nebuni? Acolo măcar aș fi sincer. Aș fi printre ai mei. Încep pachetul de țigări cu numărul 3 pentru ziua de azi. Dacă ar fi să am cancer și să mor, aș vrea să fie acum. Dar el va veni când voi fi cel mai aproape de fericire. Mă va curma când voi fi mai bine, nu când îl doresc. Râd de emo kids. Sunt peste ei. Ei își doresc moartea pentru a impresiona pe ceilalți. Eu îmi doresc să nu exist, pentru mine. Scriu un manifest al disperării. Þip ca un mut ca să nu deranjez. Dau din mâini, mă agit. Și atât. Mă gândesc la un titlu pentru ce am scris. Ar fi bun “Un melc moare“ pentru că asta sunt. Sunt un melc. Am o cochilie dură formată din minciuni în care mă retrag când simt pericol. Ma izolez în lumea mea inventată. De fapt eu sunt moale într-o cochilie care nu e chiar așa de tare. Pot fi strivit ușor și acolo. Sunt moale și mă târăi prin viață. În urma mea las doar bale. O spumă alunecoasă și scârboasă de care nimeni nu are nevoie. Sunt inutil și asta mă omoară. Condiția mea de melc, târâtor și bălos mă omoară.