Poezii

Fața plăpandă Inocența prea difuză Credeam că mai așteaptă Oprit într-o speranță. Pietre grele peste mine, Doar petale pentru tine, Si cu mângâierea caldă Poate mă mai scapi de o piatră.

Cine sunt? Sunt universuri paralele. Și mă întreb iar, dar cred că nu am fost. Și să am o lume bună în care să nu am vise rele? Viață ar fi doar atât. Un cosmos fabricat de un chinez mic cu

Întunericul îmi luminează calea Cum vântul destinului s-a întețit, Când timpul dilatat m-a întrebat De ce când ai venit, ea a plecat? De ce când am venit, ea a plecat? Dorința sufletului a căzut

Ce imi place sa ma culc Fara sa vad intrand Intunericul din noi Navalind intre cei doi. Linistea parca deplina, Ma deprima. Totusi imaginea ta, Imi alina Si corpul insangerat, Cu

Secunda e un punct in viata, Se topeste repede ca gheata. Cu gandul la tine totu-i diferit Parca trece-un veac pana aud tic. Tac si tacerea sa-mi fie pedeapsa Langa mine daca ai fi n-as

Pleacă de aici. Ce faci acolo? Aș da orice Și totul... Dar inima mucegăită Praf prea mult s-a pus pe ea Așteaptă clipă potrivită Stai... Pleacă din viață mea. Tristețea nici nu e

Vin din nord, Caldura acapareaza tot. Ce am facut n-a existat nici cand, Dar tot ce a fost aici a fost un vis plapand. Vis din nord, Sentiment de paralizie. Scriu in cord, Dar si acolo e

Stau in moloz ca sa par curat, O lacrima se scurge, e adevarat, Intregul nimic, pe care nici nu l-am pierdut Ma face sa ma intreb... timpul sau eu am trecut? Oamenii vor sa ma ajute, Dar

Mă uit pe geam si vad totul, Un felinar se stinge, e ceata, Se reaprinde și... La mine tot intuneric e. Caut cu privirea o miscare, Gasesc iar nimic. Stau și te astept, oare te-am gasit? La

Nu m-ai parasit, dar de egocentrism ai dat Ca dupa ce fericit am ajuns, eu te-am ignorat. Nu am fost acolo, atunci pentru tine Dar sa te uit, rau nu mi-as face doar mie. De atata timp ma tot