Despre pictură și altele

Nadia Lazăr a fost frumoasă și decomplexată e și acum. Ca la 40, la 35, acum, la 72 de ani. O poți compara cu o tabachieră, minionă, cu șolduri late, mereu cu un Snautzer uriaș negru în lesă. Că ea poartă câinele sau animalul o poartă pe ea, e o discuție aparte. La fel ca în urmă cu 10 ani, când un fotograf a surprins-o în parcul din Deania. Fotografia a luat premii la concursuri. Pe merit. Hârtia fotografică a reținut parcă inseparabilitatea celor doi. Pe vremea aceea Fuly era un cățeluș. Nadia cumpără zilnic ziare, îi plac tabloidele, dar și săptămânalele cu ținută intelectuală, iar diminețile și le scurge citindu-le, la un ceai și un lichior pe terasa “Fortuna”. De obicei singură. - Voi, tinerii, nu știți să trăiți, mi-a zis când aveam 30 de ani și ea 62. - Adică? - Nu știți ce vrea o femeie. N-am replicat, e drept că nu mă puteam lăuda cu femeile mele, care toate au excelat în talentul de-a mă părăsi. Nu știam încotro bate. Nici nu eram așa de familiarizați unul cu altul ca s-o întreb. Și vârsta ei îmi impunea respect. - Sorine, ți-a înghițit pisica limba?, a continuat. Terasa restaurantului “Fortuna” era goală, dacă nu ne puneam la socoteală pe noi doi. Nadia a dat să-mi povestească despre viața ei, despre mulțumirile pacienților pe care i-a salvat de la moarte, când a lucrat ca doctoriță. N-o prea întrerupeam. Am început să ies din amorțeala provocată și de căldură, era un iulie dat dracului, când la urechi mi-a ajuns că-i plac picturile mele. - Peisajele sunt extraordinare, s-a avântat, totuși nudurile m-au lăsat fără cuvinte. De ce pictezi îndeosebi nuduri de femei mature? - Așa s-a nimerit, am încercat să fiu convingător, și nu prea eram. Doar nu era să-i mărturisesc că pe respectivele modele le plăteam mai ieftin. - Oare? - Oare ce…? - Mă minți. Dai impresia că mângâi cu tușele. Culorile nu mint. Voi sunteți mai conformiști ca noi, generația mea. Am fumat vreo 5 țigări până Nadia mi-a demonstrat că se pricepe într-adevăr la pictură. La ultimele fumuri, am realizat brusc că poate nu se înșeală, iar eu am lucrat fără să-mi dau seama, în viața reală sărind ca un purice de la o mucoasă la alta, neselectiv. Sătul de nicotină, am mai ascultat cum a avut Nadia fustă mini prin anii ’70 și altele dintr-un timp în care nu mă regăseam. - Erecție, insurecție!, a trântit, buimăcindu-mă. Sunt vorbele de pe atunci ale unui tip, Raoul Vaneigem. Revoluția sexuală, mișcarea hippy… - Mă scuzi, mi-e cam foame. O iau la masă. Era către prânz și am auzit cum îmi chiorăie mațele. Nu mă entuziasma perspectiva frigiderului de acasă, fără nimic gătit în el. De salamoase și brânzeturi eram sătul. - Hai la o ciorbă de burtă, am auzit. Știi, nu deranjezi, sunt singură. De fapt, știi, nu? Astfel am ajuns prima dată în apartamentul Nadiei Lazăr. Și, nimic de comentat, ciorba de burtă a fost super. Am mâncat lângă ciorbă și o duzină de ardei iuți, deși eram conștient c-o să mi-i amintesc când o să întârzi pe toaletă. De mult timp nu mai zic “mă doare-n cur” ca alții, când nu-mi pasă de ceva. Nadia n-a avut stare, toată zâmbete după zâmbete, și la plecare m-a mângâiat pe păr. Arăta valabil. Iar excitarea provocată de mângâiere nu m-a lăsat până n-am revenit duminica următoare la Nadia. Astfel am ajuns să golim două sticle de vin și să mă îmbăt. Astfel am ajuns să mă dezbrace, să se frământe deasupra mea, să-mi sărute bara de la doi pe care înainte a acoperit-o cu smântâna rămasă de la ciorba de burtă. - Dă-mi niște limbi, m-a rugat. Astfel am adormit în patul ei mare, cu cearceafuri de satin. Astfel, la trezire, n-a observat că nu mai dorm, am zărit capul lui Fuly lingând smântână dintre pulpele ei albe. Astfel țin minte cum am ieșit la repezeală din apartament, dar prefer să nu detailez. Mi-a rămas în memorie tencuiala căzută de pe casa scării. De atunci nu mă mai ating de smântână. Nici nu mai suport câinii. Astfel am fost nevoit să recunosc că sunt un vicios cu limite. Deși gândul la ea mă furnică, totuși. Nu-mi este indiferentă. Din acea vreme n-am mai schimbat nici o vorbă cu Nadia. O ocolesc. Am mai primit scrisori de la ea, în care-mi lăuda vreo expoziție. Nu i-am răspuns la niciuna. Prefera tot nudurile de femei mature.