Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Presă

“Femeia matură este o veritabilă școală”

Interviu

6 min lectură·
Mediu
“După dispariția cenzurii și a pudibonderiei fals- proletare, adică după 1989/ 1990, „s-a dat drumul” la sex: în viața reală, pe ecranele televizoarelor și în literatură. Întrebarea care s-a pus încă de atunci și s-a tot repetat ulterior a fost: mai este aceasta literatură artistică, ori simplă manufactură pornografică? Citind excelenta proză a lui Alexandru Petria, veți vedea diferența.”, a scris Daniel Cristea-Enache pe coperta a patra a volumului “Zilele mele cu Renata” de Alexandru Petria, Editura Tritonic. Andra Rotaru a dialogat cu autorul, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, pentru a afla și punctul de vedere al lui Alexandru Petria despre relația literaturii cu sexualitatea. - Volumul “Zilele mele cu Renata”, Editura Tritonic, 2010, se deschide cu o scenă la limita dintre două lumi: cea a inocenței și cea a gesturilor oamenilor adulți. Ați ales drept cadru un spital, pentru încărcătura lui simbolică, sau pentru că ficțiunea se transformă într-o mască a propriei biografii? - Aș putea să afirm că am ales cadrul futingului din spital, în care personajul principal, Marius Opran, își pierde virginitatea, pe criterii de simbolistică, precum ai spus, și n-ar fi incorect, cum n-ar fi total eronat nici dacă aș susține că am început astfel deoarece microromanul trebuia să aibă un început, și așa s-a nimerit, că așa mi-a venit să scriu, oricum paginile parcă le-am așternut după dictare, cu țigara sudată de colțul gurii și cu o cutie de energizant mereu alături. Nu-l suspecta de prea multă inteligentă pe autor, pentru că este un tembel. Ca alți scriitori valoroși, care sunt tembeli în interpretarea lucrărilor proprii, stângaci, împiedicați. Doar stupizii defilează alături de certitudini, au răspunsurile pregătite, sunt siguri pe ei. Crede-mă, s-ar putea să-l cunosc binișor. Ba, aș putea să-ți mărturisesc că am făcut nu o dată sex într-un spital și că a fost OK. De trei ori OK. Treaba le-o recomand și altora. E legat microromanul “Zilele mele cu Renata” la rezervorul pe care se vede cu litere boldate BIOGRAFIA LUI PETRIA? Ei, nu recunosc nimic, nici supus la cazne. Să lăsăm cititorii să se bucure de această necunoscută. La urma urmei, care imagine este mai excitantă- a unei femei complet goale sau a uneia care nu și-a scos ciorapii de mătase încă? Votez pentru a doua imagine. Cu ambele mâini. - Întâlnirile lui Marius cu personajul Renata se petrec de cele mai multe ori într-o ambianță ce nu permite memoriei celor doi ca acestea să fie uitate. Prima întâlnire este în sala de gipsare a unui spital, o a doua, în ziua în care personajului masculin îi apare o povestire într-o revistă literară. Pot părea întâlnirile mai spectaculoase decât sunt, prin prisma contextelor în care se derulează acestea? - Andra Rotaru, mi-ai pus gând rău?! Mergi la punct ochit, punct lovit. De ce nu îmi îngădui să bat câmpii în voie? Da, în acest mod trebuie să te porți cu “tăticul” unui misogin, al lui Marius, o merit… Să revin. Să nu mă alint. Sigur că punerea în scenă are o semnificație. Microromanul l-am construit foarte atent, n-o să găsești locuri comune în el. Scrierea lui a fost, de fapt, un pariu cu mine însumi. Am încercat, și cred că am reușit, să scriu sulfuros despre sex fără să fiu pornografic. Nici un prieten nu mi-a zis că l-a încercat vreo erecție în timpul lecturii. Totdeauna, undeva, se strânge șurubul. Și n-am întrebat doar teologi. Nici doar sfioși. - Ce importanță are pentru personaj că Renata e și prima femeie din viața lui? - O importanță enormă. Cum are și că este și mai în vârstă. Un tânăr are întotdeauna ce să învețe de la o femeie matură. Femeia matură este o veritabilă școală, și cât mi-a plăcut să fiu elev în ea…! Singura școală în care am vrut să rămân repetent. - Personajul masculin nu are grija zilei de mâine, fiind, în mare parte, “subvenționat” de părinți. Poate să fie meseria de scriitor asociată unei alienări materiale? - Cu Marius, este cum este, după capriciile și logica ficțiunii. Însă nu-mi place asocierea scriitorului cu aceea a unui ins cu pantalonii rupți în fund. Dacă nu reușește să trăiască din scris, aici includ și gazetăria, să se apuce de dresat purici, de politică, de salahorie, de vândut gheață eschimoșilor, de ce altceva vrei, după calificare, numai să nu tragă mâța de coadă și să stea cu mână întinsă după pomană. - Accentul cade uneori pe o latură mai instinctuală și oarecum deviată a comportamentului sexual al personajelor, fără rafinament, imaginație sau seducție. Marius devine în scurt timp după prima întâlnire cu Renata un “cuceritor” și un partener care acceptă micile cadouri feminine. Ce provoacă și atrage la acest personaj care aproape încurcă seria de cuceriri și le ține socoteala datorită unei agende? - Am impresia că greșești. Nu devine un “cuceritor”, ci un capsator de femei. De aici lipsa de rafinament și ce mai înșiri tu. De ce sunt atrase femeile de el? Nu știu. Dar am convingerea că unele femei gândesc cu vaginul, așa că nimic nu este imposibil. Micile cadouri le consideră ca pe-o încununare a calităților sale capsatoristice. Al naibii termen am scornit! Nimic altceva. Ca la sport. Fiindcă fututul este un sport de masă, poate singurul chiar de masă. Să nu uităm, chiar și unii sfinți au făcut sex cândva; dacă nu atrași de femei, consolați de propriile palme. - Cât de important e limbajul pentru a reda personalitatea personajelor în acest roman? - Foarte important. Din cauza educației primite, îți mărturisesc că mi-a fost greu, la început, să tastez pe calculator cuvintele pulă sau pizdă. Apoi, încet, reținerile au dispărut. Dacă aceste cuvinte există în vorbirea uzuală, și cu asupra de măsură, de ce să nu-și găsească locul și într-o carte? Las ipocrizia pe seama altora, a specialiștilor în ea. M-am simțit onorat că distinsul critic literar Daniel Cristea-Enache a scris pentru coperta a IV-a a microromanului: - Cât de acut simte personajul masculin jena de a ieși cu o persoană minoritară, de etnie rromă, și cum este confruntarea cu propriile păreri și plăceri, cu impresiile celorlalți etc.? - Suntem un popor rasist, însă n-o recunoaștem. Vorbesc sondajele de opinie. Marius este genul de bărbat care consideră că o țigancă e nemaipomenită la pat dacă este minuțios spălată, însă n-o consideră ca pe-o parteneră egală, de dus la un vernisaj, la o lansare de carte, la operă- Doamne ferește! De aici jena. În altă ordine de idei, eu nu sunt rasist, dar acum nici nu mi-aș dori să am vecini țigani. Peste 100 de ani nu m-ar deranja. Clar, atunci. - Scrieți la un moment dat că “femeia e o colecție de ciudățenii”. De ce? - Păi, nu este? Și faptul că nu mi-ai dat cu cana de cafea în cap, după ce ți-am debitat atâtea prostii, este o ciudățenie… Îți mulțumesc pentru ea. (Interviu apărut pe Agenția de Carte)
002.603
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Presă
Cuvinte
1.142
Citire
6 min
Actualizat

Cum sa citezi

alexandru petria. ““Femeia matură este o veritabilă școală”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-petria/presa/13962066/femeia-matura-este-o-veritabila-scoala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.