1 noiembrie
ca atunci când strângi în pumn bănuți indispensabili pentru o pâine, era și-o anumită pudoare, ploua precum vara pe lumânările aprinse de luminație, bunicii m-au crescut, părinții mi-s
rugăciunea nerușinată
o să mă cataloghezi de nerușinat, șefu, dă un bip să-ți povestesc pe larg ce și cum, da, sunt, dar îți mulțumesc că m-ai schimbat, doamne, ce am câștigat, timid fiind, când escrocii mi se hlizeau
rugăciunea cadillac
șefu, din america vecinul de la a treia casă din dreapta și-a adus un cadillac lincoln v 8 alb, lung cât rugăciunea unei călugărițe ex-traseistă, îl spală, dă cu aspiratorul pe mocheta maro dintre
rugăciune
hei, șefu, știu că sunt împiedicat, n-o ascund, e drept că mai mint, însă numai când trebuie să-mi scap pielea, mai fumez, mai beau, băutura cu măsură, țigările să meargă- cât încape, dacă
n-am cu ce mă lăuda
n-am cu ce mă lăuda și dacă încercați e pe riscul vostru, cam cu toate sunt, ca și stomacul crocodilului; păcate, defecte... am și ucis cu premeditare- speranțele în mine, cinci pisoi
status quo
dacă vrei să mă enervezi, vorbește-mi cum să mă las de țigări, dacă vrei să te părăsesc, că scrisul n-are rost, iubito tace-mă, așa păstrăm măcar aparențele, am apă de mare în inimă, tace-mă
de un delete
cum să folosești scula drept stopitoare doar, unde e viața, unde și șeful de sus a setat altfel e o modă de oră ultimă, un nou duș al inteligenței, asexualitatea îngeri tereștri, privesc
în așteptare
prăpastia ta să astupe prăpastia mea vroiam după săptămâni mi-ai scris pe mail: "nu vei ști niciodată dacă te iubesc sau nu" napoleon n-a spus degeaba „toate femeile sunt curve, în afară
nu votez niciodată singur
nu plec niciodată singur, îi șterg de pământ, le scot viermii din orbite, lustruiesc oasele ca pentru inspecție armele din rastel. îi pun într-un cărucior pe cei care-i știu, vecinului îi strig să
cu iisus alături
când îți zic că te iubesc ai ochii ca iehoviștii ăia cărora le-am trântit că iisus ar fuma acum, mi-au intrat nechemați în casă, că i-aș da o țigară sau că l-aș tapa de una, continui să sorbi
joint
când s-or da și sicriele pe datorie, cu plata la înviere?
prea sărac cu duhul
când a apărut, numai copiii l-au băgat în seamă, îl urmăreau cum povestește, dar și ei s-au plictisit repede, jocurile pe internet erau mai interesante, au scos limba la el, "și de la
ticăie
tanti lidi mi-a dăruit un ceas pobeda cand a început să se simtă rău. aveam 14 ani și tanti lidi mă tot întreba dacă am prietene, dacă beau, dacă fumez, îmi dădea bani de țigări deși niciodată
de paști, la purtător
no, ce e bine și nu să faci de paști se întreabă prietenul horia pătrașcu pe facebook, chiar așa, să o iei prin grădină ca melcii din curtea mea, să sforăi ca gigi butterfly după ce a
fericiți
prindeam broaște verzi, de celelalte ne temeam sau ne era greată, ciudat se mai combina teama cu greața, precum cupele de înghețată de ciocolată și vanilie în pahar, și teama și greața par
pascală
isus învie de două ori anul ăsta, de parcă ar fi pus la flotări: tranzacțiile popești nu se rușinează cât copiii care descoperă că au cules din pădure pizda țigăncii, nu cine știe ce
pe verandă
apa unei cascade poți s-o oprești cu un pet să ții gazele în paharul cu apă minerală poți să spui că sarea din pâinea dospită o să-ți ajungă și pentru tocănița de pui, că inima e doar o alăturare
pâine
tocmai am băgat aluatul în cuptorul electric vreau fără e-uri dospește de ani cu genunchii zdrobiți nu mă tem uneori să fiu patetic, cum remarca o prietenă, când ironia și cinismul uită să mă
apă plată, ceai verde
te-am iubit cu trupul pe cuvinte m-ai iubit cu umbra am băut numai cafele tari în căni de apă ai băut numai ceai verde și apă plată am înjurat și am dat din mâini revoltat ai zis că perturb
anti
o crustă de încremenire în clopotul utopiilor sângele de pe tălpi este și cel de mâine gânditul dăunează grav sănătății ca o fântână arteziană a bucuriei trădarea
free
crește ceața pe noi nu pot să-mi văd viața nici de departe ca pe un copil dintr-o altă căsătorie ca o piele ca noroiul crește ceața pe noi ca o ramură cu vâsc nouă luni și moartea o să
nodul
creierul unei femei e o planetă în sine, am fumat această banalitate pe facebook cu prietenii cum nici motanul hârșit nu-și bate capul să înțeleagă laptele din farfurie m-am plictisit să te
domestică
ieri am citit- "nu te juca niciodată cu inima unei femei, are doar una, joacă-te cu sânii, are doi" ca status pe facebook nu bem coniac, savurăm ceai, nu mâncăm carne, înfulecăm cereale n-o
puls
nu ești aptă pentru iubire și încă n-o știi ca un partener de afaceri care a fugit cu toți banii crezi că-ți aperi viitorul renegându-ți globulele roșii din venele mele ne trecem unu prin
sediment
aveam intenția să-l abandonez pe hemingway în pădure așa cum te-ai descotorosit de zilele mele pentru tine deși are câteva luni hemingway a pus pe fugă doi dulăi care au sărit să
o întâmplare regretabilă
cu iarba pe piept au pornit în oraș peste tot cu găurile gloanțelor ca niște ochi închiși un băiat întreba o fată pentru ce a murit n-a apucat să facă dragoste au venit cu
obligații
în dimineața în care a intrat trenul în gară moartea a rămas în urmă ca aerul din anvelopa spartă fumam, te așteptam printre ziare și navetiști femeie 3 în 1 cu pălăria pe
###
uneori cuvintele iau foc de așteptare sânii plutesc alături de pata de ulei a înserării pereții cad fără remușcări rămâne locul ferestrei uneori
debut
cuvintele se bâlbâie pe propriile picioare - aceeași haină sonoră- îndrăgostiții din rezervorului stiloului trezesc zăpada Alexandru Petria
Ultrascurte
Poemul cârjă pentru mâna râului orb poem cuvântul dizolvat în oglinzi- întuneric x x x un ev mediu săpat în eprubetă- o tăcere în os
# # #(netulburat)
netulburat, într-o alveolă a orașului încearcă sintagme umede alexandru- îi strig- alexandru… de pe catarigele literelor privește curcubeul,
# # #( se infiltrează)
se infiltrează sub piele clapele unui pian ne-ncercat în locul oaselor chiar- zici singur vântul își flutură părul pe străzi iar nepăsarea ca o ventuză atârnă pe case nici un semn
# # #
ziua se deșiră ca un ciorap (strângătorii de biruri au crescut odată cu zidul indiferenței) umile chibrite aprinse și melancolia… rar răzbate crucea unui cuvânt rebel; o
fară titlu
pe străzi și printre cuvinte casele se surpă în genunchi. din camionul cerului se așează pe vene zăpada cu gesturi mecanice mi-am sortat ultimele cuvinte într-o
X X X
acum, când îți sunt la ușă aș putea spune că neputința e o stradă pe care trec zilnic cu ochii încercănați că prietenia am întâlnit-o abia
