Poezie
pom mort
pom mort
1 min lectură·
Mediu
Il doare...il doare albastru...
Tacere aramie.Pe dinafara frunza vie...
Gri fumul unui foc de cort-
pe dinauntru suflet mort.
Sufera negru.iubeste rosu, galben,
Iubeste viata-pasare ce-i canta intre frunze,
plange verde si suiera din buze.
era candva fericit.
era tanar si
Iubit...
Din cortul singuratic - fum...
Scrum.incendiu-negru fum...
Pom mort.suflet risipit...
Risipit in natura multicolora...
In Iad-hora.
bucurie acolo.bucurie.
Caci suflet alb nu mai invie.
Parte din natura sparta.
Moarta...
Merge spre a Infernului poarta...
Penita,spada...
Si sta si se intreaba daca sa urce ,daca sa cada.
Se intreaba daca astazi sau ieri,
Se intreaba daca Infern sau cer!...
Mister...
N-a mai ramas nimic.
Si plange verde spalacit...
A mai ramas putin acum
din cort ce raspandea a fum.
si tac si spun
ai pare arta,pare sport.
Ce mai conteaza acum?
-Pomul e mort!...
014687
0
poemul tau sufera, incearca sa il mai altoiesti pe ici pe colo si sa ajungi la o constructie mai ... omeneasca !?