Dualitate

Dualitate Statea in fata oglinzii, pe scaunul cu spatar inalt, in pozitia lui de imperator mandru si constient de ceea ce este si ce are putere sa faca. Il privea pe cel din spatele bucatii de geam argintat care il studia la randul sau, cu ochii blajini, cu umerii adusi ca de povara timpului, asezat pe taburetul modest in timp ce din piept, ii tasneau raze de blandete si dragoste. Se uita si el spre propriul piept, dar umbra era prea deasa si nu se vedea decat scaunul cu spatar inalt din fata oglinzii.