Monologul minutului.

Mergand pe strada…din spate, ba nu! Din fata a venit un minut…. Era tare grabit…alerga sa prinda un loc… nu stiu unde… dar nenorocitul in graba lui vijelioasa a dat peste mine…eu am cazut de parca ma loviuse un tren … ba nu; de pareca cerul intreg cazuse peste mine adancindu-ma in pamantul care m-a acoperit cu cadavrele a vreo 60000 de alte minute. Asa ma simteam. Capul meu parca era desprins de corp, oricum tot ce-am putut sa-mi dau seama e ca sangeram din toate incheieturile.

M-am ridicat nerrvos si greoi, dupa care am plecat dupa nenorocitul acela de minut. L-am prins, am sarit pe el si l-am intrebat :

- unde te grabesti in halu\' asta nenorocitule?!

Iar nenorocitul a spus… defapt n-a spus nimic mai intai a ras apoi l-am intrebat „cine e\" si mi-a spus ca e un minut petrecut in prezenta ta. Apoi s-a ridicat cu tot cu mine si a fugit spunand ca alearga sa prinda un loc in trenul amintirilor mele .apoi am cazut intr-o transa… stateam intins pe jos… si m-am gandit la ceva careb m-a speriat al dracului de tare. Daca toate minutele petrecute cu tine m-ar lovi cu puterea cu care m-a lovit acesta as putea oare sa supravietuiesc sau as muri si in loc de Rai, in loc de Iad voi duve o viata vesnica in amintiri?

Oricum…sa revenim la minutil nostru… bi9etul era asa de grabit ca nici sccuze n-a zis. M-am uitat in stanga, m-am uitat in dreapta, in fata in spate, insa peste tot erau doar oameni, nici un tren… asa ca m-am uitat in vanzatoarea din fata mea mea, m-0am uitat in femeia gravida din fata mea, ir apoi am crezut ca minutul murise… cine stie… la cat era de grabit poate l-a calvat vreo bestie de fier.

Dar, idiotul din mine nu se gandise sa caute chiarv in mine. In cele din urma m-am uitat si ce crezi c-am vazut?

Ietul minut era agasat de cel3lalte minute petrecute cu celelalte „ele\". Iar restul minutelor petrecute cu tine zaceau moarte… ucise de celelalte minute.

Am bagat mana in mine si l-am scos de-acolo.

Acum il tin intr-un pahar de cristal pana ii voi gasi o rama de tablou in care sa-l pun si pana voi gasi un perete pe care sa pu tabloul si o casa in care sa-mi pun peretii.

Pana atunci vom fi doar eu si minutul nostru dormind cu cainii vagabonzi.

Tu ce mai faci?