Poezii

vulpea merge noaptea prin pădure grăbește pasul labele apasă solul oriunde-aleargă este tot în centrul pădurii centrul pădurii peste tot instinctul îi șoptește dacă va mai fugi se va îngropa

citesc Dostoievski trebuia să-l citesc integral pân-acum sau măcar cele patru romane dar cititul nu se termină niciodată dacă așa simți dacă aceasta-este pielea ta de la prima poveste citită de

Privesc strada plină de mașini ce se întâmplă-n vene tăieturi-ncrucișate

noaptea crește trebuie să-adorm orice-aș face noaptea respiră

deschid fereastra și privesc ce este dincolo noapte, blocurile și cele două lumini ca doi ochi mici ai antenei tv un autobuz se strecoară printre cele două blocuri pare gol o altă ființă cu

mama badislav: ai făcut ca o broască mergeai în patru labe ieșirile din copilărie cu părinții se fărâmițează universul dintr-un punct hiperlimbajul meta la puterea 2 peste 600 de pagini cu

ochiul tău blând somnul aromatic pe patul mătăsos

melcii nu au nevoie de alcool fructele rămân pe pământ forța apei pe sub stâncă lebedele sunt noii oameni

vulturul de stepă zboară deasupra merkiților pe o pietricică urcă doi melci

Leviatanul e mai aproape Cad primii fulgi mărunți

vara greierii te învață cum să treci peste durerea de dinți

Sfârșitul lui noiembrie a însemnat zile friguroase și nopți geroase. În unele seri de duminică se întâmplă să plouă neîntrerupt. Asta nu poate însemna decât o seară perfectă pentru a merge la un

sesiunea a cedat, neavând altă alternativă, nici măcar o palidă alternativă eleată – elocvent exemplu cum toate sesiunile îşi au un modus nascendi, un modus vivendi şi un inevitabil modus moriendi –

cerul acvatic corpul freatic sângele cremene reveriile perene trenul axiomă bicicleta nooformă băiatul theta fata delta mâinile grafit degetele zeolit apropierea originară atingerea plotiniană îndepa

românia comunistă: societate închisă, parmenidiană utopia care se defineşte ca fiind imutabilă primele douăzeci de pagini din lucrarea lui mircea cărtărescu literatura care se zbătea să ţină

Beckett II mă aflu în acest craniu auzul este cel mai fin am nevoie de un hamster pentru orice nu este trupul meu pentru oricine nu este persoana mea să-i mângâi blana albă de fiecare dată când

ai coborât din autobuz şi vrei să faci un pas oraşul nu vede nimic spectre îndepărtate milimetric alex a luat o carte de care n-avea nevoie aşa face el atunci când e presat de examene împrumută ceva

sunt aproape sigur că te iubesc mă simt atras de tine simt o afinitate pentru vocea ta chipul părul epiderma și mersul pieptul cicatricea moartă pe el cum controlează creierul lichidele umbra

este acesta ˖˖˖ Am avut o tentativă de parcurgere a volumului scolastic bunica udă florile cu o stropitoare florală şi uriaşii coboară din petalele deschise doar pentru a rătăci prin subteranele

Ceva în mine nu mai este acolo când văd o pisică pe lângă blocuri iarna să zicem că nu a nins nu este zăpadă nimic nu a înghețat va fi, evident, foarte frig. Mă plimb printr-un cartier vecin. Văd o

elena văcărescu cornelia petrescu gabriela melinescu angela marinescu elvira iliescu ioana crăciunescu eugenia miulescu cezarina adamescu ioana dinulescu dana nicoleta popescu elena liliana

dacă ai fi puțin mai curios de fapt, nu așa se începe ridicaţi vălurile kratice de pe ochii /mamelor întinerite înainte de vreme / sinele copilului s-a spart în