Poezie

Pașii

2 min lectură·11 septembrie 2010

Mediu

În ochii tăi mi-am ascuns pașii,

Pașii pe care obișnuiam să mi-i cioplesc în cer

Și să las zeii să mi-i poarte,

Sperând că din rumoarea lor îmi vei revărsa

În valsuri și romanțe.

Tu doar tresărisei la scârțâitul pasului meu

Și ai încercat să convingi iarba

Să nu mai crească pentru mine,

Și râul, să-și urce piatra înapoi

Pentru a nu-mi strivi muntele

Pe care te-am înălțat.

De atunci te închipuiam mereu acolo,

Acolo unde soarele se spală de zi

Și toarce umbră sub tei

Ca noi să ne așezăm

Și să ne vânturăm clipele

De minuni, culori și ape.

Te vedeam mereu acolo

Ciupind iarba de larvele de gânduri

Ce mă cutreierau.

Mă lăsai să mă așez sărac lângă tine

Tresărit slab la ciupitul privirii tale

Și mă gândeai,

Și ne gândeam...

Era o vraiște de gânduri pe care

Le strângeam dintre ațele rupte de lângă războiul

La care își țesuse Dumnezeu

Cojoc cu nasturi din piatră de râu.

Era vraiștea de pași cu care

îți cutreieram trupul și visul

flămânzi de mirosul de fân cosit

din ochii tăi,

din părul tău...

Pașii pe care obișnuiam să mi-i cioplesc în cer

Și să las zeii să mi-i poarte...

Să mi-i poarte spre tine,

prin tine...

001.379

Alexandru Ion Furculita. “Pașii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ion-furculita/poezie/13953154/pasii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.