Poezie
O trista poveste
2 min lectură·
Mediu
când îngerii plângeau,
și deavolii dormeau,
un gând ai avut
ce nu pot să-l uit.
să fim amici voia
de ce? nu știa
ș-a fost așa o vreme
plină de tăcere
și zi de zi sperând
și mereu visând
la tine mă gândeam
totdeauna te visam
te vedeam mereu
înger, îngerasul meu
vedeam că mă păzesti
voiam să mă iubești
eram mic și nu știam
că ceea ce-ți spuneam
la tine nu conta
decât prezența mea
știam că intr-o zi
la mine vei veni
și vei vrea
să fii iubita mea
și-a fost așa
.............
din ochii negri și pustii
a unei false iubiri
se lasă ceața in inima mea
așa mă invăluie durerea
sunetul unei păsări
printre mii de cărări
se aude încet, încet
ca al inimii bocet
tu dragoste ce ești
un copac ce mereu crești
cu sânge te hrănești
atunci când iubești
m-ai secat de tot
in lacrimi acum înnot
încerc să nu m-afund
oceanul să-l străpung
și când copacul s-a stricat
și-a fost tăiat și darâmat
sânge a curs pe uscat
acid în suflet nevătămat
tot ce a mai rămas
aerul dintr-un gol vas
o inimă cu rădăcini
cu țepi și mărăcini
un suflet gol departe
ce-și așteaptă a sa moarte
atunci când v-a veni
Dumnezeu îl v-a liniști
și în rai poate v-a fi...
001.792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Florin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 219
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 55
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Florin. “O trista poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-florin/poezie/13963004/o-trista-povesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.