Poezie
Asfaltism
1 min lectură·
Mediu
Asfaltism
Doar prin porii asfaltului se mai poate respira regulamentar !
Abia acum, cand -
i-au invadat acarienii nările hemoragice,
i-au făcut stelele ciur plămânii de beton boreal,
de durere, lacrimile spargandu-i-se-n zgomot de smog bolnav de ftizie;
s-a îngrășat de atâta stat, că nu-i mai ajunge scaunul – și stă să se prăvale-n gol.
il traversează privirile; sunt atâtea priviri pentru un singur drum,
că zilnic e ambuteiaj la intersecție. gânditorul nu mai ajunge la serviciu.
strâng mănunchiul de priviri amendate și îl flutur
ca pe biletul câștigător la loto.
m-ati inasfaltit si pe mine -
- si nu mai sunt nebunul de ieri care schimba bucatele
din puzzle-uri de nasuri, trahei, plamani, priviri – sanatoase, vidate si abstracte
pe bucatele de sticla colorata, margele si whisky.
013.224
0
Te mai citesc. Mi-ai amintit (si tie, mai mult ca sigur) de Asfalt Tangoal lui Caranfil.