Azi, mi-am trimis toate gândurile la plimbare,
Sa-și facă de cap
Și le-am invitat să nu se mai întoarcă.
Poate așa , rămas singur si primitiv
Voi trăi in pace
Ca o bombă fără focoase.
SIGUR
Ai plecat.
Pe pragul ușii a rămas umbra ta
să-mi păzească singurătatea
nevolnică,
după ce, ca un vampir mi-ai supt
toată iubirea, până la ultima picătură.
Sigur vei reveni să mă
Frig! Nimic sub zero absolut!
Acolo moare chiar și moartea
și renaște când materia erupe
la miliarde de miliarde de grade.
Mai jos de jos nu există,
dar mai sus de sus arde
Le-am dat celor cinci simțuri
cam tot ce și-au dorit, ce s-a nimerit
și m-au slujit mulțumitor,
chiar dacă dau semne de uzură,
obeze de excese și de timp.
Al șaselea, zeița lor,
de când
ARIPI
Cu o aripă de înger și una de demon
Zbor în jurul voinței mele
Și nu-mi găsesc loc de odihnă
Alungat de neliniștea fiecărei aripi,
Când sus, când jos,
De m-am plictisit de
STEAUA
Ne-a cules din cer o stea
și ne-a pus să-i fim cunună.
Strălucea iubirea ta
și-mpreună cu a mea
părea mare cât o lună
steaua noastră cam nebună.
Ne priveau mirați, speriați,
eram
Melcul timpului
acoperă totul sub talpa băloasă.
Casa spiralei în care-și geme suflarea
digeră viețile putrezite
crescând existența măruntă.
O talpă-l strivește, un copil îi cântă.
un animal îl
GALAXIE
Ia-mă în brațele tale galactice,
mângâie-mă cu lumina ochilor tăi
și lasă-mă să adorm cu privirea spre timp,
până voi visa ce-mi doresc
și-apoi aprinde-mă stea, să gravitez
la
Socoteam câte domnițe s-au agățat
de firul vieții și mi l-au deșirat,
l-au încâlcit, mi-au destrămat zâmbetul,
apoi, și-au înscris scorul în cutia lor
de mărunțișuri cu nasturi, ace,
VORBE
Au avut cândva stăpân, dar
s-au adunat lângă mine
niște vorbe,
din stradă sau de nu știu unde
și-acum cer adăpost în mintea mea,
un loc de muncă, contra câțiva neuroni.
Am adunat
BOGÃȚII
Moștenesc multe superstiții
certat de o pisică neagră
care lenevește pe pragul existenței mele.
Sunt bogat.
Am urme de jurăminte în amintiri,
parfumate cu nopți tinere și-apoi
Am ieșit din iarnă
Cu toate simțurile înfometate,
Scăpate de dictatura gerului albinos
Și m-am năpustit canibal sa sfâșii
O delicată și fragedă primăvară
Care a avut ghinionul să nu mă
VISEZ
Mulți fluturi au vrut să mă ia
pe aripile lor frumos colorate
și-n multe păsări mi-am ascuns
respirația înălțimilor visate,
am coborât nebunește cu fulgerele
și-am răcorit cu nori
Pe cerul gândurilor mele
imaginea ta – cometă.
Mi-am risipit anotimpurile,
vârsta mi le-a adunat.
Şi încă odată mi-am promis
să părăsesc cărarea
Am înghițit prea multă tăcere
și mă dor ochii fixați pe o ramă goală.
Mă vindecă icoana mai veche decât zidurile
care îmi păzesc respirația volatilă
să nu fugă pe ferestrele
KRILL
În oceanul atmosferei
ca un krill plutesc
vechi rugăciuni și actuale,
discursuri, strigăte, cântece,
înjurături, suspine, declarații,
frânturi de vorbe și sunete
pe care niște
LÃCOMIE
Sunt lacom de fericire și de iubire,
De vocea ta, de gura ta, de pielea ta,
Și de acea îmbrățișare care
Să-mi topească existența
În flacăra respirației.
Te rog, scapă-mă de
MINUTELE
Nu ți-am pierdut minutele
cu miros de tei înserat,
le păstrez pe fruntea unei iluzii
că mi le-ai dăruit doar mie
din bogăția ta de nebunie risipită
pe iarba dintre mine și
În urma mea,
multe sute de mii de perechi,
generații de el si ea,
mi-au lăsat A.D.N. și gene moștenire,
cântecul graiului, ca la păsări,
și un bogat subconștient în amintiri
pentru care
Am visat trei îngeri care se certau.
Fiecare vroia să mă ia și să mă ducă undeva,
cât mai departe de mine.
Până la urmă, m-au rugat să aleg eu pe unul dintre ei,
dar te-am ales pe tine,
Cu sonarul tău de-nceput,
mi-ai găsit epava scufundată,
abandonată la mică adâncime,
într-o lagună de viață ciudată.
M-ai curățat de alge și moluște,
ai speriat peștișorii cuibăriți în
FOCUL
De ce ai ales să te prăbușești
tocmai în infernul meu,
tu înger cu aripi din pământ
și flori de myosotis?
Eram împăcat cu flăcările
din pedepsele mele,
dar cine te-a trimis
drept în
Mai am o singură valență
combinată cu substanța ta,
împreună noi ca un mineral
într-o ciudata(ă) chimie
nelegiferată de reacții particulare
cu vectori lumești aleatorii
și corozivi.
Tu
Cine mi-a furat apocalipsa ?
O caut de un timp și nu o mai găsesc.
Știu că am lăsat-o în dulapul sufletului,
pe un umeraș, să nu se șifoneze,
mai ales că am purtat-o doar de 2 ori.
Ca să nu