FOAIA
O foaie albă,
ca o parte infimă din infinit,
pe care am desenat un punct,
posibil un nou big bang,
dar n-a fost să fie.
Așa că am scris numele tău și al meu
absorbite de minusculul
Satirul din cenușa Pompeiului
își dansează viril bronzul dezgropat
pe soclul morții vulcanice.
Picturi murale arse și lacrimi în zgură,
exponate și fărâmă de apocalipsă
în expoziția
ECUAȚIA
De voie, de nevoie am tot adunat
materie și timp, oferite de acest univers,
să am casă sufletului care m-a ales,
la care mi s-au adăugat diverse simțuri
și conștiința, așa cum s-a
Și eu am tăiat frunze la câinii
care au fost cândva oi înfometate,
pe vremea când eram cioban citadin!
M-au lătrat și-au plecat
la case cu scări de marmură
să se gudure pentru un os
de la
INSOMNIA
Ciudată-i insomnia când plouă pe ferestre
și-mi curge-n amintire povești adevărate,
sau picură neliniști care-mi inundă starea
flămândă de repaus și de absența ta.
Mașini grăbesc pe
INTERFERENȚÃ
Mai spune-mi ce mult te iubește,
cum te invadează,
cum îți caută vocea și respirația.
Așează-mi umilința – pagină
în cartea vieții tale, încă inocentă,
apoi, mirarea îți va
La un moment dat,
nu am mai avut loc de mine.
Eram când inorog, când sfinx,
ancestral mă priveam de sus,
mă regăseam virtual spre răsărit
la intersecția capriciilor ieftine
și râdeam
VIZITA
Mi-a vizitat moartea casa
și m-a mângâiat cu coasa.
Era blândă, maiestoasă,
nu avea fața hidoasă.
M-a-ntrebat ce îmi doresc,
dacă viața o iubesc,
dacă mai am datorii
pentru cei ce-s
Nu sunt Numărul Unu,
nici cifra unu,
dar sunt unicat în tot universul !
Amprenta mea și viața mea,
venirea mea și plecarea mea
sunt strict unicatele mele
și doar iubirea mă încurcă
să
URZICI
Ce mult s-au bucurat greșelile mele
când m-au găsit neinspirat
pe o potecă plină de urzici,
iluminată de curiozitatea întânirii
cu niște dorințe frivole!
M-au așteptat ademenitoare
Din nuielele trecutului
care mi-au lovit viața
mi-am facut mătură
să-mi curaț drumul prezentului.
Tușesc praful unor regrete
și stropesc cu amintiri
umbre de bolovani mitici.
Obosesc
Eram un nor fierbinte.
Cu alții am făcut o stea albastră.
Gigantică.
A explodat pentru că nu ne-am înțeles
la sacrificiul dăruirii.
Mi-am recuperat partea de pulbere.
Cu alții am făcut o
Te trezești într-un leagăn –
Þipi, vrei afară din cutia asta !
Te-ai înalțat un pic
Și umbli prin casă –
Plângi, vrei afară si din cutia asta !
Apoi vrei afară din curte
Și vrei și-n alt
Te-ai grăbit să pleci de la mine,
așa că am mancat brânză de oaie,
pentru că știu că nu-ți place,
apoi musaca de cartofi și două gogoși
aduse de tine,
ca să mă îngraș mult
și să
COASTA
Unii trăiesc, dar nu există,
unii există dar nu trăiesc.
Mare risipă de viață!
De vină ar fi o coastă,
prelucrată genetic,
care și-a dorit un măr
și totul a scăpat de sub
Certat cu trecutul!
Dar, mi-a șoptit prezentul,
că zeul-viitorul
îmi va da începutul
să-mi torc fir din fuiorul,
subțire sau mai gros,
să-mi fac straie de viață,
un nimeni cu
IZVOR
Ai apărut proaspăt izvor în mine,
prin toate arterele ai curs după voie,
mi-ai modelat relieful sufletului,
dar am teamă să nu te reverși
și-n privirea altcuiva.
TEAMÃ
Te-ai prăbușit în mine,
pasăre rănită din văzduh,
rănită-n inimă de o întâmplare.
Sufletul meu te-a salvat
și ai rămas sălbăticiune domesticită,
puternică și frumoasă,
dar mi-e teamă
FUGARUL
Ți-a fugit un gând
și l-am găsit pe coclauri.
Știam că-i al tău
pentru că luase cu el o dorință
pe care ți-o cunoșteam
de când te-am văzut.
Am avut grijă de el,
l-am tratat de
Încerc să-mi calc umbra de la soare,
ea se ferește și mă sfidează cu talent,
după legile ei, chiar dacă îmi aparține,
e legată de mine și o exist.
Mută și incertă, se învârte în jurul
EU - EL
Sunt dumnezeul celulelor din mine
Sunt multe și diverse
Trăiesc și mor de-avalma
Prin mine, pentru mine
Un univers de viață cu soroc.
Nu mă cunosc, nu le cunosc,
Ele prea mici,
Provinciale murături abandonate
în nuduri grase sau uscate,
închipuite haruri în inimi macerate
împrăștie urdori de versuri aruncate
din schizoide vorbe sinistru-nperecheate
cu suferințe
ABSOLUTUL
Pe cer luna-și arată buricul
ca Maya desnuda cu pletele nopții
peste lenjeria cu stele bătrîne
care clipesc aparent rușinate,
călugărițe - lumânări fără fitil!
Mâna îmbracă
ETERNITATEA
De dincolo, văd cum se apropie de mine
eternitatea
și mă ispitește cu un adăpost,
posibil fără aceleași senzații
și fără obsesii iritante.
Privesc din când în când, ca la un