Poezie

Sepulcru

1 min lectură·16 iulie 2006

Mediu

Sepulcru

Văl de smoală mă îneacă , și mă târâie spre groapă

Simt cutia cum mă strânge , mă sufocă , mă omoară

Mă-ngrozește și mă seacă , sufletul hain se zbate

Ochii văd o ceață neagră , nu-i lumină … nu-i lumină !

Voci ce sapă-mi intră-n creier , sunet de lopată-n piatră …

Nu mai știu dacă mai ies , nu mai pot asta vreodată.

Voi doar stați în jurul gropii,

Ascultați “blestemul” popii,

Eu vă strig că vă iubesc ,

Voi lasați să putrezesc.

Sufletul e sfâșiat de lacrimi ,

Simt în spate fundul gropii .

Nu mai e nimic în mine ,

Poate că așa-i mai bine.

Lemnul însă-i prea aproape ,

Cred că poate să asculte șoapte.

Cred că știe ce-am în minte ,

Vrea să mă cunoască bine.

Azi începe prima noapte,

Aud alte voci de-aproape,

Doamne sunt atât de multe !

Sper să mor cel târziu mâine.

Simt pământul cum săruta ,

Fața mea rece și mută.

001.784

Alexandru Babliuc. “Sepulcru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-babliuc/poezie/193982/sepulcru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.