Poezie
Fractura poetica
3 min lectură·
Mediu
Fractura poetica
intaia noapte sarata
pretutindeni
in lanul de griu
trupul gol
al celui care
cinta
a doua nopate sarata
impreuna
retraim in soapta
singuratatea
ca pe o margine
a treia noapte sarata
credinta in tine
poate inflori
oricind
toti pomii acestei
livezi
tari ca despartirea
a patra noapte sarata
dimineata
mainile mele
sunt lipsite
de viata
a cincea noapte sarata
cind privesti
adincul vietii
inaltul ei
iti zimbeste
cu ingaduinta
a sasea noapte sarata
cind scriu
uit sa astept
cuminte
in umbra
ceasului cu nisip
sfirsitul
simfoniei
a saptea noapte sarata
timplele simt
miracolul
atingerii laptelui
a opta noapte sarata
sarea nesfirsita a noptii
intrece in maretie
sarea necuprinsa a marii
a noua noapte sarata
cu mersul ei
stingaci
inlatura deopotriva
aerul rece
si
aerul cald
a zecea noapte sarata
recunosc puterea
de a privi medieval
cerul instelat
a unsprezecea noapte sarata
cind poetul
deschide usa
se napustesc
insectele
si viata
a douasprezecea noapte sarata
aceste case grele
si negre
dar proaspete
ca orezul
a treisprezecea noapte sarata
nici un poet
fara flasneta
nici un oras
fara un parc
barbar
a patrusprezecea noapte sarata
daca maninci mincare
poti crede ca ai mincat
daca scrii
poti crede ca ai scris
insa pentru a vedea....
a cincisprezecea noapte sarata
intrebarea i-a ridicat
pe toti in picioare
doar cel intunecat
a facut
un semn scurt
cu mina
a saisprezecea noapte sarata
chiar daca un cuvint
este mai mult
decit un cuvint
o arma ramine o arma
a saptesprezecea noapte sarata
lumina de toamna
atinge blind
solzii singerosi
ai drumului
catre casa
a optsprezecea noapte sarata
pe ascuns
mi se spune
nomadul
si
de citeva generatii
port pe umeri
aceeasi haina
de postav
a nouasprezecea noapte sarata
cind fac efortul
sa imi vopsesc parul
cu vopsea albastra
bucuria stralucitoare
a poeziei
trece
dintr-un cer in altul
a douazecea noapte sarata
doar cei neobositi
si
solitari
vor trece dincolo
de noaptea polara
si
de oceanul
cu valuri inalte
al gindirii
a douazeci si una noapte sarata
niciodata
nu voi mai sta
alaturi de tine
niciodata
nu vei sti
cit de scurt pot scrie
a douazeci si doua noapte sarata
toti
fluturii noptii
sint roz
si sarati
aproape religiosi
a douazeci si treia noapte sarata
sa stii
ca poetul
locuieste
chiar in casa lui
mai bolnav
ca odinioara
a doua zeci si patra noapte sarata
ca si faptele
care zboara
necontenit
prin parul
deschis
de aer
a douazeci si cincea noapte sarata
acest cocos
negru-albastru
aceasta bufnita
aceasta mierla
strinsa
atent
a douazeci si sasea noapte sarata
cea pentru care
nimic
nu este prea putin
merge ingrijorata
de jur-imprejurul
meu
a douazeci si saptea noapte sarata
in prima zi de toamna
voi rupe
prietenia
cu mine insumi
a doauzeci si opta noapte sarata
urma lasata
de spitalul
mare si alb
este de neinteles
a douazeci si noua noapte sarata
doar cind se ridica
fruntea tare
a poetului
numai atunci
a treizecea noapte sarata
in mainile delicate
ale legaturii noastre
sta poezia
ca un falus
ca un falus de sare
023189
0
Au iesit \'Fracturi\'...
:)