Poezie
Poem de miezul iernii
1 min lectură·
Mediu
Poetul, neasemuitul dinozaur,
Din moși-strămoși dat mai departe,
Cu ochii de smarald și buzele de aur,
Cu gând renăscător din moarte,
Cu nenoroc sau cu noroc, tot una-i este
De este'nvingator sau nu e,
Dar cum ar fi, viața el la fel sfârșește
Ca orice om: coboară, suie
A sorții ne'durată și cumplită pantă,
E călător prin suferințe,
Îmbrac'a morții rece, temerară mantă,
Apoi ca al pădurii prinț e,
Ce sună seara de pe dealuri si foșnește
Un cântec vechi ce înfioară
Încet șoptit și murmurat in românește
Și ieri și azi, a câta oară?
001.583
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandrina Cristina (Adina) Niculescu. “Poem de miezul iernii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandrina-cristina-adina-niculescu/poezie/14039183/poem-de-miezul-ierniiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.